Biografie

DSC_2676M-am născut în inima Codrilor Tigheciului, pe malul râului Tigheci, în satul Pleșeni din regiunea Cantemir. Acolo am copilărit pe o străduță mică cu doar 6 case, dar cu mulți copii în mahală. Eram năzbâtioasă când eram mică și făceam tot felul de șotii, iar cu păpușile nu mă prea jucam. Îmi plăcea să mă joc cu băiețeii, iar la grădiniță, niciodată nu dormeam la amiază, eu împleteam mănușele și  fulărașe. Mai târziu m-am împrietenit cu o fetiță pe nume Anișoara, care locuia în alt capăt al satului, dar distanța nu era o problemă ca să mergem una la alta să ”mai stăm” ca fetele. Îmi plăcea nespus de mult să mă aflu în sânul naturii fie în pădurea deasă unde mergeam cu copiii să zburdăm sau să culegem ghiocei, toporași, viorele, brebenei, ciuperci, măcieș, coarne și multe altele….fie în livada de goldane unde mergeam ”la furat” goldane și la care ajungeam dacă traversam niște dealuri imense, pe atunci mi se păreau munți….fie pe malul iazului de la marginea satului care era la poalele codrului și la care ajungeam prin fundul grădinii la nenica, iar acolo la iaz, priveam cu plăcere cum strălucesc razele soarelui reflectate în valurile apei, urmăream comportamentul broscuțelor, aruncam cu pietricele în apă și cântam ”Măi ciobane de la oi” privind un ciobănaș cu turma lui de oi în jurul stânii undeva mai departe peste celălalt mal al iazului. Îmi plăcea să stau singură și să meditez….iar cel mai bine mă simțeam atunci când urcată sus pe scara de la ușa podului casei, eu stăteam ore în șir cu ochii la satul vechi ce se întindea pînă la pădurea înșirată cât vedeam cu ochii, era o priveliște foarte frumoasă mai ales toamnele multicolore și începutul verilor când verdele era proaspăt….așa îmi plăcea mie să stau pur și simplu și să îmi imaginez cum voi fi eu când voi crește mare. Cântam foarte des, nu mai știu ce cântam, probabil tot ceea ce auzeam pe la radio și tv…mama mă striga la mâncare, dar eu nu răspundeam, nici foame nu mi se făcea când eram acolo sus, pe scară!

002 sCa fiecare om am mers la grădiniță, acolo mama mea era educatoare, iar eu îmi permiteam câteodată să ”o ajut” pe mama să educe copiii. Apoi am mers la școală, Gimnaziul Pleșeni, care era la o distanță de 2 km de la casa noastră, 4 km pe zi parcurgeam pe jos, dar era sănătos și mie îmi plăcea. Noi copiii puteam să ne mai hârjonim pe drum, mie îmi plăcea că prietenul meu Stas îmi povestea filmele cu dinozauri și roboței pe care le privea, iar când ne întorceam spre casă de la școală, nu ezitam să nu trecem prin fâșia de măslini de pe marginea căii ferate, și mâncam atâtea măsline, chiar dacă mi se făcea gura pungă, încât îmi trecea foamea până ajungeam acasă. Iar când am mai crescut, prin clasa a cincea, acest drum de 4 km era un prilej perfect pentru a mai bârfi cu Anișoara despre unul, despre alta…Apoi am mers la Școala de Arte pentru copii ”Valeriu Hanganu” din Cantemir și aici am prins drag de oraș, îmi doream să locuiesc la oraș când voi crește. Tot aici la școală am gustat din experiența pe care o aveau cândva părinții noștri în ”Brigada școlărească”. Am mers în luna septembrie și octombrie la culesul poamei pe deal, la culesul merilor din livadă și a roșiilor din grădina Cooperativei Agricole Glia Pleșeni (colhoz). Atât de interesant mi-a părut, încât nu mai aveam poftă să mergem iarăși la ore de clasă.

DSC_2714Eram clasa a șasea când familia noastră s-a mutat cu traiul în orașul Cahul. Mi-a fost tare trist și plângeam după colegii de la școală, după peripețiile mele de la țară, după prietena mea Anișoara cu care ne scriam scrisori pînă în clasa a noua, după care ea a plecat să studieze în România și astfel am pierdut legătura. Aici, în Cahul am fost transferată la Școala Medie Generală ”Mihai Eminescu” și la Școala de Arte pentru Copiii ”Maria Cebotari”. La școală nu am avut partea de o primire foarte călduroasă din partea colegilor de clasă, dar profesorii mă iubeau pentru că învățam bine, eram cuminte, hărnicuță și mai și cântam! Pînă în clasa a noua m-am tot luptat cu colegii mei noi care erau împreună de la grădiniță, iar eu eram considerată în plus acolo. Anume comportamentul lor și presiunea asta asupra mea m-au făcut să devin o fire mai închisă în sine, o fetiță tăcută care își căuta de treabă în banca sa și învăța bine ca să le demonstreze colegilor că nu e mai prejos decât ei. Prieteneam  și vorbeam foarte mult cu profesorii mei care îmi erau ca părinți, și de la ei am învățat să fiu luptătoare și nu atrag atenția la oamenii care mă dușmănesc. Astfel am devenit ambițioasă, încăpăținată, sigură pe sine atunci când era cazul și nu lăsam capul plecat atunci când aveam ce spune, viața mea devenea o luptă din care eu făceam tot posibilul să ies învingătoare pentru că eu aveam un scop bine definit spre care mergeam. Din totdeauna am știut ce vreau. Altă parte a lucrurilor a fost posibilitatea de a avea tot ceea ce îmi doream, nu întotdeauna obțineam, dar aspiram în continuare.  Și aici, în Cahul, aveam fericita ocazie să mă delectez în sânul naturii pentru că pădurea orașului era chiar în spatele casei noastre. Mergeam în fiecare zi în pădure să iau apă de la izvor, o apă curată și gustoasă, încât și acum îi mai țin minte gustul. Mergeam cu plăcere la Școala de Muzică, acolo am învățat să vorbesc limba rusă. Apoi am început să cânt pe la evenimentele culturale organizate de Casa de Cultură și de Primăria orașului Cahul, cântam la fiecare concert și mă simțeam bine pe scenă. Scena pentru mine era o a doua viață, o viață frumoasă și mult dorită, o viață în care eu sunt ascultată pentru că tot ceea ce spun eu, altcineva nu mai spune tot așa. Era absolut contrar vieții mele de zi cu zi, cu probleme și multe întrebări.

_DSC5074 - CopieDupă absolvirea școlii generale și a celei muzicale, am devenit elevă la Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul, la secția Arte, specializarea Instruire Muzicală. Aici a început o nouă etapă în viața mea. Am luat-o parcă de la ”0”. M-am acomodat foarte ușor în noua instituție cu noii colegi și profesori și cu noul sistem de învățământ. Îmi plăcea foarte mult să studiez la colegiu. Chiar dacă eram considerați elevi, eu mă simțeam studentă pentru că așa era atmosfera acolo și totdată, a apărut acea responsabilitate cu care trebuia să -mi însușesc o meserie, cea de educator muzical pentru grădinițele de copii și profesor de educație muzicală pentru școli și licee. La colegiu am avut parte de profesoare care îmi deveniseră prietene adevărate, încât după orele de curs, rămâneam ca să mai vorbim, ca să îmi mai povestească din experiența lor de viață și să îmi dea sfaturi pentru o viață de om matur, o nouă etapă a vieții care începea pentru mine. Pe lângă studii, îmi plăcea să croșetez și să împletesc. Îmi confecționam chiar haine și accesorii precum eșarfe, centuri, mănuși, berete, pe care le purtam cu mândrie pentru că chiar îi ieșeau bine și astfel aveam un stil propriu de îmbrăcăminte. Mai aveam o ocupație care îmi plăcea și din care învățam multe lucruri utile pentru o domnișoară, eram consultant la o companie de cosmetice și câștigam bani de buzunar din vânzările de produse cosmetice. La Colegiu a început o creștere a evoluției mele artistice, duceam o activitate artistică bogată. Cântam în corul și orchestra de muzică populară a Colegiului, eram membră a Orchestrei Ansamblului Nufărul a Casei de Cultură Cahul și continuam să cânt pe la concerte piesele mele solo. Pe la 17 ani am început să cânt pe la nunți, cumetrii și alte petreceri private. Erau niște câștiguri din care îmi procuram haine. Îmi plăcea să combin culorile și să asortez mai multe piese vestimentare. De aceea aveam multe haine, pe unele dintre ele nici nu reușeam să le port. În cursul III, când am împlinit 18 ani, chiar de ziua mea am completat dosarul cu actele necesare și am fost angajată în calitate de profesor de Canto la Școala de Arte pentru Copii ”Maria Cebotari”, pe care o absolvisem. Aici am lucrat cu copilași tare drăgălași, anume ei m-au învățat să îndrăgesc copiii și anume lecțiile cu ei au fost adevărata mea practică pedagogică. O altfel de practică pedagogică am făcut la grădinițe și școli cu grupe și clase întregi de copii. Acolo era mai greu, trebuia să mă fac ascultată de mai mulți copiii odată, dar am reușit, probabil am stofă de pedagog care mi se trage de la mama, bunica și bunelul care au fost și sunt pedagogi de meserie. Chiar dacă îmi plăcea pedagogia, eu însă, voiam să-mi îndeplinesc visul de a deveni artistă pe scena mare, iar pentru asta știam că trebuie să fac studii superioare în domeniu. Continuam să mă perfecționez ca interpretă mergând la festivale și cuncursuri, unde acumulam experiență și cunoștințe necesare unui artist interpret.

Stela_Botez-16_mici

Când am absolvit Colegiul, eu deja știam că voi continua studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, acolo unde am ales să studiez Folclorul la catedra Canto popular, și asta nu pentru că nu mă descurcam cântând muzică populară, ci pentru că nu știam nimic despre Folclor. Și din nou viața mea a început de la ”0”, dar de data asta a fost mai greu pentru că am venit într-un oraș deloc cunoscut, un Chișinău care mi se părea că nu o să-l învăț niciodată, am început să locuiesc la căminul studențesc cu încă trei fete în cameră, ceea ce pentru mine era de-a dreptul neobișnuit. E o școală a vieții experiența de a împărți cu un om necunoscut o bucățică de piine, de a locui sub același acoperiș cu încă 200 de studenți, de a merge ”acasă”, iar acolo întâlnești colegii tăi de facultate etc. La cămin am învățat să dorm în gălăgie, șă gătesc, să spăl haine și să am grijă de mine pentru că nimeni nu o făcea în locul meu. Începusem o viață matură care pe lângă învățătură, mai conținea și responsabilitatea de a duce un trai de sinestătător, fără mama și tata. 4 ani de studii au zburat ca gândul și au lăsat în urmă amintiri frumoase, cele mai frumoase amintiri de pînă acum. Aici la Conservator am aflat ce este acela Folclor și cu ce ”se mănâncă”, aici am întâlnit oameni pe care îi știam de la televizor. Aici am avut parte de profesori care știu să-și facă meseria bine și să te îndrepte spre o direcție anumită, cea pe care tu o țintești, iar ei te ajută și o atingi. Aici m-am copt în același aluat cu oameni care au un scop în viață, uneori au același scop ca și mine, și de aici pornește o altfel de luptă, una care să mă facă să prosper în domeniul muzicii, o luptă în care dacă ies învingătoare, am atins țelul vieții mele, iar acest țel trebuie menținut, de altfel, colegul din spate îmi ia locul și eu am numai de pierdut.

248055_4343700245501_117197792_nÎn 2010 am făcut primele imprimări în studio, am imprimat 3 colinde de Crăciun, iar cu cea mai frumoasă dintre ele mi-am făcut lansarea oficială la Moldova 1 în cadrul emisiunii ”Bună dimineața”. În acel moment eram deja înregistrată ca Interpretă și Autor de Operă de Artă la ASDAC. Apoi am mai imprimat și alte cântece  folclorice cu care am mers pe la toate posturile de radio și tv. Așa a început activitatea mea artistică la nivel profesionist, la nivel de țară. Totodată aveam tot mai multe și mai multe evenimente private la care mergeam să cânt cu drag și câștigam bani din care îmi ajungea să duc un trai decent și să adun pentru investiții în muzică. Iar pentru a-mi extinde activitatea și publicul iubitor de folclor, am mers la Festivaluri Naționale de Folclor din România, unde am acumulat, pe lângă premii, foarte bună experiență, mi-am făcut cunoștințe noi și chiar prieteni. Activitățile mele deveneau tot mai multe și mai multe, încât foarte rar reușeam să merg acasă la părinți. Mergeam doar în vizită când aveam timp mai liber, dar părinții mei, fiind conștienți de meseria pe care ei înșiși m-au ajutat să mi-o aleg și să mi-o construiesc, au fost întotdeauna răbdători și indulgenți, de o inteligență rară. Ei sunt părinții care îmi oferă libertate pentru că știu că mie îmi place libertatea. Aici mă refer la libertatea de a gândi și de a acționa așa cum consider eu de cuviință pentru că eu sunt responsabilă de viața și meseria mea și eu îmi cunosc cel mai bine culisele vieții mele, mai ales când această viață este una specială, este o viață necunoscută și neînțeleasă pentru oamenii de altă meserie, precum sunt părinții mei. De altfel, cred că fiecare om trebuie să știe să-și trăiască viața în dependență de meseria pe care o practică și de valorile și principiile pe care le are, fără să fie influiențat de oameni din domenii total condradictorii. Vorba aia: ” cine se aseamănă, se adună” , or ”Dacă sădești un măr într-un lan de grâu, ce roade vei culege din acest pom?”

IMG_9301
Între timp, prin 2013 am absolvit cu succes Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Tot în același an am zis Stop concursurilor de folclor. De acum înainte trebuia să urmeze o altă etapă în cariera mea, o etapă mult mai matură, cea de artist. A fost extraordinară perioada studenției, dar totuși, atunci când am absolvit, am răsuflat ușurată, de parcă m-am desprins de la o legătoare. Cu pieptul deschis, cu mintea liberă, cu imaginația bogată, am pornit la drum, un drum pe care merg singură, fără îndrumarea profesorilor. De acum încolo eu îmi eram profesor și făceam ceea ce simțeam. Tot în 2013 m-am înregistrat ca artist cu drepturi de autor\producător și interpretare la Creadidam, România. Am devenit membră a UAIFMR alături de alți 40 de interpreți consacrați și tineri de aur ai folclorului românesc. De atunci m-am apucat serios de lucru asupra repertoriului meu. Pe muzică și texte scrise de mine am realizat împrimări cu Orchestra Națională Lăutarii în frunte cu maestrul Nicolae Botgros. Da, am o satisfacție de nedescris atunci când scriu muzică și text. Iar atunci când realizez un cântec, simt că această creație este bucățică din suflețelul meu. Pe lângă faptul că am inspirație, mai sunt de părerea că un interpret transmite mult mai bine mesajul către public atunci când acest mesaj este propria lui trăire, propriul său gând, propriul său cuvânt. Viața mă inspiră. Mă inspiră oamenii. Mă inspiră succesele și eșecurile trăite pe propria piele, dar și cele văzute la alți oameni. Fiecare cântec reprezintă un nou proiect, cântecele sunt copiii mei. Am început să dezvot propriul canal de youtube și am realizat videoclipuri. Nu e ușor să fii tu însuți și interpret, și autor de texte\melodii, și PR manager, și impresar și producător, și stilist, tot.

În 2014 am lucrat ca redactor la Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, iar această experiență mi-a descoperit pasiunea pentru scris. Aici a venit ideea de revistă online de folclor și după încă câteva lecții de jurnalism cu Nicoleta Sergentu, în 2016 am lansat revista fiipopular.com Prin intermediul acestei reviste pot contacta cu colegii mei de breaslă, interpreții de muzică populară, precum și cu meșterii populari, conducătorii de ansambluri etno-folclorice, virtuoși instrumentiști și creatori de branduri cu elemente tradiționale. Poate îmi ia prea mult din timpul liber, poate depun prea mult efort pentru ca să scriu articole despre realizările altor artiști…dar mie îmi place să fac asta, îmi place să cunosc, să descoper, mai ales oameni, îmi place să contactez cu ei și să prietenesc.

13344532_576158615893991_3718502601277488439_n

În 2015 am devenit actriță. Nu am făcut studii teatrale decât 2 lecții la Atelierul de teatru la actorul Andrei Sochirca. Nu am mai jucat roluri decât într- scenetă la colegiu, unde eram moșneagul. Nu am gândit măcar că mi-ar plăcea să joc pe scena teatrului. Dar uneori viața ne deschide uși la care nici măcar nu batem, ele pur și simplu se deschid și tu trebuie să intri ca să îți satisfaci curiozitatea. Așa a fost și pentru mine – o provocare. La invitația actorului Andrei Sochirca, am început lucrul asupra piesei Povestea Omului de Ion Pribeagu. Repetițiile au durat doar o lună timp în care am participat la concursul național al teatrelor UNITEM, ceea ce a însemnat un risc pentru domnul Andrei și mari emoții și responsabilitate pentru mine. Am obținut nominalizarea Cel mai bun debut în actorie și am evoluat timp de 5 minute la Gala Premiilor UNITEM, cu o secvență din spectacol, în fața sălii pline de actori, regizori, scenografi, mari oameni ai teatrului din Republica Moldova…emoțiile au fost de nedescris, dar am jucat așa cum am simțit, cât se poate de firesc și a fost cu succes. Actoria m-a schimbat, m-a dezinhibat, mi-a dat încredere în mine și în ceea ce fac. Datorită acestei experiențe unice și bogate în viața mea de artist, eu am început să joc diferite roluri în videoclipurile mele pentru că am înțeles că fiecare cântec este o poveste.

3 sait

Pasiunea mea pentru lucrul manual nu a dispărut niciodată, de aceea, îmi place foarte mult să brodez. Brodatul mă liniștește și mă face să simt timpul. Brodez întotdeauna ascultând muzică populară, ușoară, jazz, clasică, pop, lăutărească veche, funk, soul și alte genuri. Toate îmi plac. Am chiar două costume populare confecționate de mine. Costume autentice după modele vechi de costume văzute prin pozele epocale.
O altă pasiune a mea este să citesc literatură psihologică. Citesc mult de pe internet, dar ador să țin în mână cartea sau revista proaspăt scoasă din tipar, ador mirosul de hârtie. Citesc ca să mă detașez, citesc ca să fac un schimb de emoții atunci când semnul de carte a rămas printre filele unui roman de viață și dragoste mustoasă.Citesc mult pe drum, în trasportul public printre orașele în care concertez. Citesc înainte de concerte sau după, atunci când am de așteptat. Mai nou chiar, îmi place să cumpăr cărți și să le fac cadou. Iar dacă aceste cărți sunt ale autorilor autohtoni, atunci eu sunt mândră de ei și cu o doză mai mare de plăcere răsfoiesc cartea.
Sunt pasionată și de bucătărie. Ador să gătesc încet, atent, cubuleț cu cubuleț, sub un fundal relazant de muzică camerală sau poate fi și ceva mixat de un DJ, în dependență de starea pe care o am la moment. Gătitul mă detașează de grijile cotidiene și de munca mea zilnică. La bucătărie am doar o singură condiție: să prepar singură, fără asistent de bucătar pentru că nu-mi place să mi se amestece în borș 🙂

a-63

Iar dacă în copilărie și adolescență Muzica era o pasiune pentru mine, acum ea este sensul vieții mele și nu mă văd făcând altceva decât muzică. Am multe de spus prin cântec și va trebui neapărat să o spun, de altfel nu mă voi simți împlinită, de altfel în zadar îmi dă Dumnezeu atâta libertate dacă nu aș folosi-o. Viața mea este Muzică. De mică am crescut cu Ea și acuma Ea îmi este alinare, speranță și putere. Și numai ea, ci și celelalte pasiuni ale mele – jurnalismul, actoria…

001mic

Advertisements

5 comments on “Biografie

  1. Steluţa permite-mi sa-ţi amintesc ca pe cînd erai tu la colegiu ai cîntat şi în corul Catedralei noastre din oraşul Cahul şi era tare frumos.

  2. De-am fi noi toate fetele din tsara asta frumoasa dar necajita si abandonata, sa semanam macar un pic cu tine: in felul tau de-a simti, a gindi, a valorifica prin actiuni tezaurul national dat uitarii, la urma urmei de-a iubi tot frumosul vesnic, continuu , tara asta saraca s-ar ridica din cenusa uitarii, haosului, necazului, nonvalorilor, tsara ar inflori – ar progresa, asa personalitati ca Dumneavoastra, stimata Domnisoara Stela Botez trebui incurajate si material si moral de toate institutiile de promovare si propagare de valori nationale, nu stiu daca sunt imputernicita sa apreciez eu acest lucru, dar eu socot ca o sa ajungeti, de fapt sunteti la nivelul superior al verticalitatii constiintei nationale si general-umane, veti cistiga dreptul sa fiti la acelasi rang cu Marii Dumitru Matcovschi, Grigorie Vieru, Ion si Doina Aldea Teodorovici. Si nu in ultimul rind sa mai dea Bunul Dumnezeu asa Parinti cumsecade, frumosi si inteligenti ca ai Dumneavoastra, pentru ca “ce semeni acele roade vei capata”. Va multumim ca sinteti cu adevarat folcloric-populara si accesibila noua oamenilor de rind, ci nu sinteti ca artistii ceilalti ca sa nu-i ofensez- “mari stele”. Doamne Ajute!!!

  3. Foarte frumos, pur si simplu… Mult succes in tot ceea ce faci!
    Cu drag, o fata din acelasi sat, de care ma leaga cele mai minunate clipe si oameni! Eu am avut norocul sa stau la cativa metri de scoala, dar mereu mi se parea extraordinar de interesant sa vii de undeva, de departe, din satele vecine! Si eu am cunoscut “primirea, mai putin calduroasa” pe unde m-au purtat caile vietii, insa parintii m-au invatat ca “tot raul e inspre bine!” si asa a fost, greu , dar frumos!

  4. Iți doresc mult succes în tot ceea ce faci, mă bucur enorm sa cunosc oameni cu un suflet atât de frumos. A fost o adevărată încântare când ne-am cunoscut atunci în urma cu ceva vreme la Alba Iulia, orașul meu natal. Te așteptăm și pe viitor să ne încânți cu vocea ta caldă și plină de sensibilitate.
    Valy C.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s