Una dintre cele mai valoroase conifere este considerată, pe bună dreptate, pinul obișnuit, care poate atinge o înălțime de 40 m, datorită căruia aparține plantelor de primă mărime. Pinul la o vârstă fragedă are o coroană conică, mai târziu devine rotund, lat, iar copacii deja bătrâni au o formă plană, sub formă de umbrelă.

Acele nu mai lungi de 4-7 cm, ușor îndreptate au o durată de aproximativ 3 ani. În perioada de toamnă unele dintre ace cad, înainte ca acestea să devină galbene, datorită cărora ramurile arată colorate.

Pinul este acea plantă de conifere care are propriile moduri unice de pregătire pentru debutul iernii. În ceea ce privește conurile (fructele de pin), atunci în acest copac sunt localizate pe picioarele coborâte singure în jos maxim 2-3 conuri. Bomba într-o formă încă imatură, de obicei este de o nuanță de verde închis, în cazuri rare poate avea culoare maronie. Ele se coacă abia în al doilea an de viață.

Pe măsură ce se maturizează, conurile din verde se transformă în maronii bogate sau brune. Adesea această plantă este rezistentă la îngheț și căldură, iubește soarele. Dintre speciile care cresc pe soluri nisipoase, pinul este cel mai rezistent la secetă și la o lipsă constantă de umiditate. Rădăcinile sale pot pătrunde în pământ chiar și până la 6 m. Din această cauză, chiar și într-o perioadă de secetă, copacul primește cantitatea necesară de apă.

Această plantă are un sunet destul de dens. Ramurile și trunchiul ei de conifere au în sine pasaje speciale umplute cu rășină. Această substanță are un efect pozitiv asupra plantei în sine. În plus, aerul din pădurea de pin este saturat de ozon, ceea ce înseamnă că practic nu există microbi în el, astfel încât odihna și plimbările în astfel de locuri sunt prescrise persoanelor care suferă de diverse boli (în special cele asociate tractului respirator).

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii știau despre valoarea pinului, proprietățile sale benefice, de aceea, este bine să protejăm și noi această cultură.

Foto de Nicoleta Bulat