Astăzi fac un an de când am devenit șoferiță

Exact un an în urmă, cam pe la ora la care scriu acest articol, pe 20 martie, am devenit șoferiță și mi-am îndeplinit un vis. Am susținut examenul final și mi-am intrat în drepturi de a conduce un autovehicul. Eram cea mai fericită!

Istoria mea cu școala auto este ceva mai interesantă probabil, față de a celorlalți oameni și am decis că o să scriu despre asta acum când a trecut un an, ci nu imediat la ridicarea permisului de conducere. Da, se pare că eu știu să mă abțin de la ”a mă lăuda la toată lumea că am reușit” să-mi obțin permisul de conducere auto pentru că a fost un proces complicat pentru mine și am conștientizat în timpul lecțiilor de practică auto că asta nu e o joacă și că implică multă responsabilitate și maturitate.

Am intenționat în 2014 să devin șoferiță. Am făcut pe atunci școala auto în Chișinău cu toate lecțiile sale teoretice și practice, am susținut foarte bine examenele interne, iar când am mers la Examenul Auto la MRO, după proba teoretică pe care am susținut-o cu brio, am prăvălit examenul de pe teren pentru că aveam mari emoții din cauza cărora am alunecat pe estacadă și nu m-am încadrat la ieșirea din ogradă, fiind nevoită să fac 2 miscări în plus pentru a ieși. Foarte amabil examinatorul m-a trimis să mai iau lecții practice și să mă programez la următoarea încercare. Zis și făcut. Am laut lecții particulare la altă școală auto din oraș, pe altă mașină, una asemănătoare celei de la examen și cu un instructor străin cu care am mai realizat încă 10 lecții de practică pe poligon și oraș.

B80P1174

A venit ziua când mergeam la a doua încercare de a susține Examenul Auto la MRO, o zi ploiasă și urâtă. Grupul de oameni care au venit la examen numai despre greșeli vorbeau și despre faptul că e foarte greu de susținut și că examinatorii sunt răi… Era o energie foarte negativă acolo. Am încercat să nu ascult pe nimeni și când examinatorul a anunțat că primul doritor este așteptat în mașină, eu am sărit să încerc prima, numai să nu stau mult pe acolo căci deja mă durea capul de atmosfera tensionată. Examinatorul foarte drăguț și cu un zâmbet amical mi-a luat dosarul și în acel moment în spate urcă un bărbat pe care eu îl privesc nedumerită. El foarte brutal mi-a tras o privire răutăcioasă spunându-mi că este de la Anticorupție. Eu am zâmbit, iar el a strigat la mine să nu zâmbesc și să pornesc mai repede mașina că nu are vreme de pierdut. Atunci au început să-mi tremure genunchii și am făcut exact aceleași greșeli pe care le-am comis la încercarea precedentă. Nu am susținut nici de data aceasta, iar când am intenționat să mă reprogramez pentru următoarea încercare, picam într-o zi de luni prin iulie când eu aș fi fost după 3 nunți la rând cântate și am înțeles că nici atunci nu voi susține examenul. Nu știu ce s-a întâmplat, fie energia negativă, fie tensiunea atmosferică, fie frica mea de tipul de la Anticorupție chiar dacă eu nu aveam bani la mine, fie ambreajul singur ca printr-o minune s-a scăpat, înțelegeți ce zic, nici azi nu îmi dau seama de ce am comis aceleași mici greșeli de teren după atâtea lecții practice! Am lăsat baltă examenele și mi-am zis că voi învăța încă o dată atunci când cu adevărat voi ști că îmi iau mașină și că îmi trebuie permisul de conducere.

B80P1182

Au trecut anii și a venit timpul ca în 2018 să fie necesar să devin șoferiță pentru a-mi fi mai ușor să mă deplasez de sinestătătoare și fără să deranjez prietenii cu mașini, oriunde am de muncit. Am ales să învăț repetat școala auto în orașul Leova, cât mai departe de Chișinău, așa eram eu mai împăcată sufletește. Lecții practice pe teren și prin oraș am luat mult mai multe decât e normal. Am ales să fac practică și în Chișinău cu diferite mașini, cu cele mai vechi mașini și diferiți instructori pentru a-mi întări abilitatea de a merge la volan. Când am simțit că sunt gata să susțin Examenul Auto MRO, și pentru asta char m-am pregătit, căci știam ce mă așteaptă, am mers la Hîncești, căci acolo susțin cei care învață la Leova. Aveam emoții mari, am ajuns ultima să depun dosarul, aprope să nu reșesc, dar domnii foarte drăguți mi-au permis să intru în sala de examinare după ce m-au întrebat de ce nu am susținut în 2014. ”Din motive personale” am răspuns. Proba teoretică am susținut-o fără nici o greșeală. Proba de teren la fel, aici când am ajuns am știut că voi susține căci estacada era mai joasă decât cea de la Chișinău, iar garajul și ograda erau mult mai clar indicate, eram foarte zen pe suflet și abia așteptam să-mi strige numele, mai mult decât atât, oamenii de acolo se încurajau unul pe celălalt și urmăreau pe fiecare cum susține probele și se bucurau pentru cei care reușeau.

B80P1194

La proba de oraș am știut că nu voi susține din prima pentru că șimțeam asta chiar dacă mă ambiționam să-mi alung acest gând din minte. Totuși, intuiția la Fecioară e bine dezvoltată. Mi-am zis că nu-i nimic, data viitoare va fi mai bine. Unul din avantajele mele la Hîncești era că puteam să mă reprogramez la următorul examen peste 2 săptămâni. Super, economisesc timp! Până la următoarea probă nu am luat nici o lecție practică, nu aveam vreme și eram obosită de trezitul dimineața la 5:00 de luni până vineri și nopțile cântate la nunți de vineri până duminică. La a doua probă iarăși am prăvălit Examenul Auto MRO. Am mai luat niște lecții practice în Chișinău, dar iarăși am prăvălit. După încă o încercare am găsit pe cineva în Hâncești care să mă ajute cu lecții prin oraș pentru că mi-am dat seama că eu la examen am mari emoții și pentru că nu cunosc orașul. Îmbinam frumos lecțiile prin Hâncești cu examenele  care erau prăvălite tot din prostia mea, din neatenție, din multă oboseală și somnolență. Plângeam și mă gândeam: ”oare nu-mi este dat să devin șoferiță? de ce mi se dă atât de greu?”. Să știți că perioada mea de muncă la televiziune s-a soldat cu scădere de memorie, slăbirea vederii și atenției, eram ca o Zombie. Examinatorii de la Hâncești deja mă cunoșteau și mă așteptau cu drag la examene, ei deja știau cu ce mă ocup eu și cine sunt, dar peste greșelile mele nu puteau trece, chiar dacă aceastea mi se păreau pe atunci minuscule, ei îmi spuneau că vor ca eu să conduc foarte bine, ei nu mai închid ochii la nici o mică eroare pentru că prea mulți șoferi necalificați avem în țară și prea multe accidente rutiere. Aveau dreptate, dar mi-era ciudă că trebuia să mai exersez va să reușesc! Aproape că m-am certat cu domnul Ion când mi-a considerat greșeală pornirea mea în intersecție pe deal cu frâna de picior, căci trebuia să folosesc și frâna de mână căci dacă era iarnă și gheață, puteam aluneca în urmă, asta în condițiile în care încă nu era iarnă. M-am supărat pe el atunci când la o intersecție cu semnul Stop m-am asigurat că pot continua deplasarea mergând foarte încet și fără să mă mai opresc, căci el a văzut că m-am asigurat, dar oricum trebuia să opresc ca să înțeleagă că eu știu că acolo trebuie de oprit. M-am supărat pe celălalt examinator Ion care îmi calcula greșeală orice, fie că trebuia mai devreme să mă asigur în oglindă, fie că frânam prea brusc pentru că nu mă uitam de repetate ori la semafor și pietoni, fie că mergeam prea încet prin anumite zone și încurcam la trafic, fie că nu simțeam mereu ambreajul, fie că încurcam semnalizarea și chiar dacă mă corectam imediat, oricum îmi punea greșeală. Și bine făcea, căci avem tare mulți șoferi care semnalizează aiurea sau nu semnalizează deloc și îți taie calea cu obrăznicie. Pe atunci m-am supărat pe domnul Vlad care m-a prăvălit la 2 examene din cauza că nu m-am încadrat corect la o intersecție destul de dificilă și apoi din cauza că mă pregăteam să pornesc din loc la ultimele 3 secunde ale culorii roșu a semaforului (Unde vrei să te pornești, Stela? Mai ai 3 secunde! Hai că-i verde deja, întoarce și oprește pe dreapta, nu ai susținut.) mi-a zis că eu am apucături de șofer cu experiență, dar mie încă nu mi se poate să merg așa pentru că graba strică treaba și orice mică eroare poate provoca un accident. A avut mare dreptate și sunt deacord cu dumnealui! Am simțit asta pe pielea mea timp de un an.

B80P1207

Și așa în supărarea mea, m-am liniștit după ce am mai bocit un pic, și am început să acționez gândit fiecare mișcare la volan, fără să mă grăbesc, oprindu-mă dacă trebuie pentru a mă asigura, privind foarte des în oglinzile retrovizoare, iar când făceam vre-o eroare, eu singură o spuneam și o discutam cu examinatorul pentru că știam că dacă o conștientizez, altă dată nu o mai comit. Îmi era greu, luptam cu somnolența, oboseala și lipsa de entuziasm, dar aveam nevoie de statutul de șoferiță. Deja și examinatorii mă încurajau să fiu atentă, să mă concerntrez și să susțin, căci deja eu știu să merg bine, doar că trebuie să confirm asta! Astfel, la încercarea cu numărul 11 din 20 martie 2019, am susținut Examenul Auto MRO!

B80P1202

Peste 10 zile mi-am procurat mașina și am început să merg cu ea la muncă zi de zi prin tot orașul Chișinău. În primele 2 săptămâni nu găseam nicăieri semnul de șofer începător și eram destul de stresată la volan mai ales că șoferii din Chișinău sunt destul de duri, unii. Fratele tocmai la Cahul mi-a încleiat cele două semne ale exclamării și cu ele s-a liniștit și mersul prin oraș. Încă din primele zile de șofat singură la volanul propriei mașini am înțeles că toate acele examene de la Hîncești m-au învățat cu adevărat să conduc, anume la examene am înțeles și am învățat anumite chestii pe care la scoală le percepeam superficial. În primele luni de șofat am înțeles că în zadar mă supăram și mă enervam atunci când mi se lua în calcul fiecare cât de mică eroare. Și bine făceau examinatorii pentru că atunci când terminăm școala și vrem mai repede să obținem permisul de conducere, ni se pare că știm să conducem perfect, iar niște examinatori răi intenționat ne prăvălesc pentru a ne purta pe drumuri și pentru a ne cheltui banii. Nu este așa!

B80P1173

Când urci la volanul unui autovehicul trebuie să conștientizezi că ești responsabil nu doar pentru viața ta, ci și pentru viața celor din jur, fie aceștia alți șoferi sau pietoni. Dacă nu ai abilitatea de a conduce bine și de a avea controlul absolut asupra mașinii și procesului de condus, riști! Recunosc faptul că abia acum, peste 1 an de experiență, pot spune că sunt șoferiță adevărată, liberă la volan și cu deprinderile de conducător auto învățate și asumate. În timpul acestui an am avut de toate, și zgârieturi de pereții parcării, și loviri a bamperului în borduri, și anvelopă crăpată tot într-o bordură, și pietoni care nimeresc în zona neutră a mașinii și speriindu-mă am frânat brusc, și cu domnii polițiști am stat de vorbă și mi-a fost de mare învățătură discuția cu ei, și cu șoferi de toate tipurile am contactat prin diferite semne, și la drumuri lungi am mers în România și câte și mai câte. Apropo prima mea călătorie lungă singură la volan a fost pe 5 septembrie spre Alba Iulia dus-întors, a fost o aventură, dar fără peripeții chiar dacă eram zombie de oboseală. Era o oboseală plăcută, căci aveam satisfacția de a rezista regimului: emisiune tv de dimineață trezită la 5, pornit la drum imediat după emisiune, ajunsă noaptea târziu, a doua zi repetiții și spectacol, apoi imediat pornit la drum, iar după ce am ajuns la Chișinău, imediat plecat la nuntă la Dubăsari până dimineața și duminică a fost a doua nuntă, după care nu am dormit deloc și am mers la emisiunea tv de luni. Cam așa viață am avut eu, asta pentru cei care nu-mi iartă plecarea din televiziune.

B80P1188

În concluzie, sunt foarte recunoscătoare examinatorilor mei de la MRO Hîncești, sunt recunoscătoare tuturor instructorilor cu care am făcut lecții teoretice și practice, sunt recunoscătoare polițiștilor înțelegători cu care am discutat eficient și îmi sunt o lecție în plus, sunt recunoscătoare pentru faptul că lucrurile au decurs mai greu, mai anevoios, dar bine pentru mine și astăzi pot să mă consider o șoferiță bună, mereu atentă la condus autovehicolul și stăpână nu doar pe viața mea, ci și pe mașină. Am avut răbdarez și perseverență, am muncit și am reușit! Asta contează.

B80P1197

Fotografii de iStudio.md

One comment on “Astăzi fac un an de când am devenit șoferiță

  1. Am citit de multe ori acest articol povestit atât de frumos,ce seamană ca o nuvelă din scriirile lui Creangă,plin de amuzament,pe alocuri trist dar foarte plăcut si plin de motivație pentru viitori soferi. Mă bucur că nu ai renunțat,şi ai continuat să lupți să obții ceea ce țiai dorit onorm de mult să reuşeşti să fii posesor de permis de conducerea unui automobil…Nu pot să spun decât atât ca drumurile întodeauna pe care le parcurgi să fie în deplină siguranță,cu atenție sporită şi fară incidente,să-l pastrezi cu grijă pentru că ai simțit pe pielea ta cât de greu se obține acest drept…Fotografiile sunt încântătoare şi admirabile,iar atunci când ne-ai împărtăşit vestea că ai reuşit să treci cu succes examenul am fost foarte fericit… Eşti Bravo chiar dacă lucrurile pe care le obții aşa după cum ai spus Tu la tine se întâmplă mai târziu sau se realizează mai greu,mă bucur că se împlinesc până la urmă cu succes si mult efort,multă trudă şi te simți îplinită,mulțumită fericită de ceea ce îți oferă viața.

Leave a Reply to valentin Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.