”Pădure, verde pădure” este un cântec folcloric de o filozofie arhaică ce demonstrează clar că strămoșii noștri au avut o conexiune aparte cu natura. Cântecul se regăsește pe albumul Fata cu cobza – Folclor.

Oamenii comunicau cu copacii, florile, păsările și tot ce îi înconjura. La fel se poate înțelege și din versurile acestui cântec, prin care fata roagă pădurea să nu o pârască la lume că a fost cu badea și s-au iubit pe ascuns. Audiție plăcută!

Pădure verde pădure

Pădure, verde pădure
Să nu mă mai spui la nimeni

C-am vărat o vară-n tine
Cu bădița lângă mine

Poa-să spuie și pământul
Că el mi-a fost așternutul

Poa-să spuie și iarba
Că ea mi-o fost pernuța

Poa-să spuie și frunza
Că ea mi-o ținut umbra

Poa-să spuie și crenguța
Că ea mi-o ținut hăinuța

Foto de Alexandru Moisei