De drag de Nicolae Gribincea și Plăieșii!

Sunt fana lor de mult timp și ne cunoaștem de mai bine de 10 ani. Mereu am avut un sentiment aparte de admirație pentru Ansamblul Entofolcloric Plăieșii condus de Nicolae Gribincea care cândva, la Cahul, prin 2016, mi-a cântat live un cântec de cătănie din satul Roșu, parcă, în timpul unei expediții realizată de o comisie de la Chișinău, în frunte cu folcloristul Andrei Tamazlîcaru, comisie de specialiști care culeageau folclor de prin raioane. Țin minte și acuma maniera sa de interpretare absolut deosebită prin care Nicolae Gribincea este unic. Apoi, ne-am tot întâlnit pe la Chișinău la concerte, festivaluri, și alte evenimente culturale. Plăieșii au ieșit mereu în evidență. M-am împrietenit cu ei și atunci când scriam blogul Fii Popular, am ales să-i susțin și să le fiu partener media pentru lansarea celor 2 albume ale lor în 2017. Le sunt recunoscătoare că mi-au acordat încredere, m-au lăsat la repetițiile lor și că s-au încredințat pentru a-mi acorda interviuri. Astăzi, când au un succes atât de frumos în România și la cei 30 de ani de activitate, vreau să-i felicit și să-mi exprim dragostea mea față de Plăieșii prin acest articol în care voi scrie mai jos tot ce am aflat eu despre Ansamblul Etnofolcloric Plăieșii și Nicolae Gribincea! La mulți ani, băieți!

Video: Cristian Catan

Ansamblul Etnofolcloric Plăieșii

În 1989, la Palatul Republican al Copiilor și Tineretului a fost fondat ansamblul Plăieșii în frunte cu conducătorul Nicolae Gribincea. Majoritatea copiilor care făceau parte din ansamblu, învățau la Liceul Gheorghe Asachi din Chișinău. Când în scurt timp domnul Gribincea s-a angajat la acest liceu, Plăieșii au continuat activitatea de colectiv de cântece și dansuri. La început în ansamblu erau băieți și fete care dansau foarte frumos un repertoriu de jocuri folclorice în număr de 10-12 suite. Pe lângă dans, membrii Plăieșii mai și cântau vocal. În timp, însă, când micii artiști au ajuns la vârsta de 14-15 ani, fetele au început să absenteze de la cursuri, și atunci, băieții au urmat să abordeze repertoriul bărbătesc al folclorului.

Pe lângă lecțiile de dans și cântec, conducătorul Nicolae Gribincea organiza și alte activități distractive împreună cu băieții. Mergeau în excursii, jucau fotbal și aveau o cumunicare mai prietenească. Prima pleiadă de băieți Plăieși era una foarte reușită, din care făceau parte membrii Bogdan Zumbreanu, Andrei Stîncă, Nicu Timofti, Ion Milii, Dorin Diaconu, Vitalie Șuiu și mulți alții. Membrii ansamblului Plăieșii sunt laureați ai festivalurilor și concursurilor de folclor din țară și aveau rezultate frumoase câștigând premii de frunte. L-am întrebat pe Nicolae Gribincea mai multe despre Plăieșii.

mi_0317.jpg

Stela Botez: Cum era pe timpuri acompaniamentul muzical al ansamblului? Mereu s-a cântat cu formulă de taraf?
Nicolae Gribincea: La început ne ajuta Victor Botnaru cu cobza, fluierul, toba, mai apoi, când a venit a doua generație de Plăieșii, prin 1998, membrii ansamblului făceau studii muzicale la Liceul Muzical Ciprian Porumbescu și posedau instrumente muzicale. Dorin Buldumea și Grigoraș Ciobanu cântau la fluier, Eugen Straistă-Burlac cântă de atunci și până în prezent la cobză, Costică Beschieru cu vioara. Pe lângă studiile lor de bază, veneau la Plăieșii și acompaniau.

Stela Botez: Care este secretul ansamblului Plăieșii?
Nicolae Gribincea: Plăieșii dintotdeauna au fost un ansamblu interesant și băieții dintotdeauna erau foarte prietenoși, atașați de ceea ce făceau cu entuziasm.

Stela Botez: Repertoriul Plăieșilor este alcătuit din cântece folclorice foarte frumoase și interesante, deloc plictisitoare care prind la public. Ați susținut mai multe concerte și recitaluri în cadrul multor evenimente culturale, aveți și albume muzicale înregistrate. Câte sunt la număr în toți avești ani?
Nicolae Gribincea: Avem CD de colinde de Crăciun ,,Am venit să colindăm,, lansat în 2009.
În 2010 am lansat un album cu tematica Lirica de Dragoste 1 ,,La omul care mi-i drag,,
În 2016 am lansat albumul ,,La casa cu oameni buni,,
În 2017 venim cu lirica de dragoste 2 ,,Tot cu dragostea și dorul,,
Este vorba de artă colectivă, dar politica de repertoriu ține doar de mine. Eu formez acest repertoriu, aleg cântecele, le adun și le prezint băieților.

afis3 plaiesii.jpg

Stela Botez: Și dacă se întâmplă să vină băieții cu vre-un cântec, se acceptă?
Nicolae Gribincea: S-a întâmplat să vină băieții cu cântece de pe la ei din sate și dacă materialul a fost bun și a rezistat în timp, atunci aceste cântece se regăsesc în repertoriul Ansamblului. Majoritatea plăieșilor sunt vocaliști, dar de bază, au cu totul alte profesii. Unu-i jurist, unu-i medic, unu-i altceva….nu se ocupă nemijlocit cu muzica, de aceea toată munca repertorială cade pe umerii mei și eu le propun cântecele pe care le prelucrăm muzical împreună cu instrumentiștii profesioniști ai grupului de acompaniament al ansamblului. Majoritatea nu au studii muzicale. Doar vreo doi au făcut ceva studii fie la Colegiul Ștefan Neaga din Chișinău, fie la o școală de muzică. Cert este că toți sunt trecuți prin școala Nicolae Gribincea fie de la Colegiul de Transporturi sau Centrul de Excelență în Transporturi, fie sunt membri din ansamblul Crenguță de Iederă care după absolvirea Universității de Stat au ales să continuie activitatea artistică în Ansamblul Plăieșii. Sunt băieți care s-au format ca și personalități artistice prin cotribuție proprie.

Stela Botez: Ce mai fac plăieșii la repetiții în afara cântatului?
Nicolae Gribincea: Plăieșii învață și arta dansului popular o lecție pe săptămână și știu să joace hora, sârba, hostropățul etc. Pe lângă cântat, un artist trebuie să știe să se miște în scenă, să facă un gest frumos și adecvat, trebuie să simtă spațiul scenic. Deci activitatea artistică a Plăieșilor este una complexă. Nu poți fi doar un pic artist, ori ești artist, ori nu.

Stela Botez: Dumneavoastră împreună cu Plăieșii colaborați cu Orchestra Fraților Advahov, dar toate albumele și recitalurile artistice sunt acompaniate de grupul de instrumentiști al ansamblului. De ce mențineți formula de taraf și nu treceți la acompaniament de orchestră?
Nicolae Gribincea:
 Păi, asta a fost de la începuturi și eu insist asupra formulei de taraf pentru că cu orchestra cântă toată lumea, iar în formula folclorică adusă la nivelul interpretativ autentic de cândva, nu prea se cântă. Avem împrimări și cu Orchestra Fraților Advahov, am cântat și cu Orchestra Folclor, și cu Orchestra Mugurel, dar eu rămân pe formula folclorică pentru că asta este mai aproape de adevăr. Poate mai puțin prestigios, dar mai adevărat este cântecul folcloric bărbătesc cu aceste voci puțin strigate țărănește, pe înțelesul tuuror sună mai bine cu taraf tradițional format din cobză, contrabas, braci, fluier, nai, vioară, tobă.


Nicolae Gribincea – portret de artist

Născut în satul Mingir, raionul Hîncești, la 20 octombrie 1961, Nicolae Gribincea vine dintro familie cu 8 copii, el fiind al 4-lea. Sunt 4 frați și 4 surori la părinții care au plecat în lumea celor drepți. Face parte dintr-o familie prietenoasă care se adună cu drag la nevoi și bucurii, se ajută reciproc.

Copilăria. A fost un copil zbânțuit până prin clasa a 8-a, până la prima dragoste. Era foarte energic încât nu putea sta locului și la scoală învăța mediu fiind într-o clasă foarte puternică, dar a fost lider în colectivul de elevi prin felul său de a fi.

Stela Botez: Cum a fost copilul Nicolae Gribincea?
Nicolae Gribincea: Odată la două săptămâni trebuia să vină tata sau mama la școală. Eram foarte activ cântând cu taraful satului, în corul școlii ca solist vocal, jucam fotbal pentru echipa școlii și cu această echipă mergeam în cantonamente prin mai multe orașe din țară și de peste hotare. Într-un cuvânt, am avut o copilărie foarte activă. Încă de pe atunci, am înțeles cât de mici suntem noi, oamenii, în lumea asta atât de mare, iar ca să reușești ceva în viață, trebuie foarte mult să muncești.

IMG_0103

Prima experiență artistică. A fost prin clasa a 4-a când cânta cu taraful satului de baștină.

Stela Botez: Vă amintiți prima oară când ați pășit pe o scenă?
Nicolae Gribincea: Mai țin minte și astăzi emoțiile primului pas pe scenă. Eram un copil răsfățat, foarte emotiv, dar curajos și năzbâtios. Primele cântece interpretate au fost Măi ciobane de la oi din repertotiul lui Nicolae Sulac și alt cântec era din repertoriul lui Teodor Negară.

IMG_0101

Studii. Primele 10 clase le-a studiat în satul de baștină. A cochetat timp de 1 an cu coregrafia la Scoala de Coregrafie Elena Sîrbu din Soroca, dar nu a absolvit acea instituție pentru că a fost înrolat în armată la Sevastopol, unde timp de 4 ani a dansat în ansamblul vocal-instrumental militar și era și conducătorul ansamblului.

Stela Botez: Cum ați început activitatea artistică ca și conducător de ansamblu folcloric?
Nicoale Gribincea: Aici, în armată, am primit o diplomă care confirma titlul de dansator profesionist și nu am mai continuat studiile la Soroca. După armată, prin 1983 am venit la Chișinău și m-am angajat la o fabrică de tricotaj în calitate de curier mecanic, dar nici aici nu am muncit mai mult de 1 an, pentru că în paralel activam în calitate de dansator în Ansamblul Miorița a cărui conducător era artistul poporului Pavel Andreicenco. În 1984 am intrat la Institutul de Arte unde m-am întâlnit cu artiștii membri ai ansamblului Tălăncuța și de atunci au început numeroasele concerte folclorice. La absolvirea Institutului de Arte din 1987, ca și examen de licență, am susținut un spectacol la Teatrul Ion Creangă care tocmai atunci se fondase. Primul spectacol de deschidere a teatrului a fost spectacolul de diplomă al meu și al colegului meu Vitalie Belîi: Șezătoarea și Hora satului. Aici la teatru, am gustat pentru prima oară din munca de conducător de ansamblu etnofolcloric fiind răspunzător de latura coregrafică, interpretativă și organizatorică.

IMG_0106

IMG_0104

Stela Botez: Ce ați făcut după absorvirea studiilor superioare de învățământ?
Nicolae Gribincea: După absolvirea studiilor superioare la Institutul de Arte, am fost selectat de comisia Ministerului Culturii pentru a fi dansator profesionist în cadrul ansamblului Lăutarii. Era în 1988 când Ansamblul Lăutarii au organizat prima selecție de dansatori pentru ansamblu de dansuri populare. Aici am lucrat 2 ani după care s-a desființat ansamblul de dansatori și a rămas în activitate doar orchestra. Apoi am revenit la Ansamblul Fluieraș de la Filarmonica Națională, în calitate de dansator și tot atunci l-am prins în viață pe Serghei Lunchevici, alături de care am trăit o experiență de viață foarte frumoasă, am învățat multe lucruri bune, am însușit arta coregrafică și am înțeles cum funcționează lucrurile în lumea artistică. Or, de la lumea bună, întotdeauna ai ce învăța și având în preajmă atâția oameni de cultură, artiști profesioniști, evident că am învățat multe. Am urmat și masteratul la Academia de Administrare Publică de pe lângă Guvernul R. Moldova.

Pedagogia. Își începe activitatea pedagogică din 1989, odată cu proiectul Plăieșii. Din 1993 activează la școala primară nr 9 din sectorul Botanica al orașului Chișinău, unde a diriguit un ansamblu de copii care cântau și dansau. În 1996 formează Ansamblul folcloric ostăşesc Salvatorii, de pe lângă brigada cu destinaţie specială. De 14 ani conduce ansamblul Haiducii de la Centrul de Excelență în Transporturi și tot aici de 5 ani conduce ansamblul de profesoare Baștina cu care valorifică repertoriul femeiesc. Din 2004 este lector la Universitatea de Stat a Republicii Moldova, la facultatea de Arte Frumoase.

Stela Botez: De unde luați repertoriul pentru copii?
Nicolae Gribincea: Principiul de bază după care m-am condus întotdeauna este să nu se repete cântecele de la un ansamblu la altul. Plăieșii au repertoriul lor, Haiducii au alt repertoriu, Baștina cântă alte cântece folclorice, iar ceea ce cânt solistic la Tălăncuța este altceva. Iar la Universitatea de stat mă strădui să păstreze unicitatea repertoriului ținând cont și de programul curricular.

Stela Botez: Dacă la școală copiii sunt trimiși de către părinți să studieze într-un ansamblu folcloric, atunci la Universitate, studenții singuri aleg să studieze în acest domeniu. Care este impactul folclorului asupra tinerilor de astăzi?
Nicolae Gribincea: La universitate, studenții au specialitățile lor la care studiază, iar opțional au posibilitatea să frecventeze și cursurile facultății de Arte, secția etnofolclor. După 3 ani li se înmânează un certificat prin care ei pot fi cunducători de ansambluri folclorice pentru că ei aici învață un instrument muzical (pian, fluier, nai), studiază canto popular și interpretatea în ansamblu, au ore de coregrafie unde învață dansul popular și montarea unui dans. Noi îi învățăm cultura scenică atât din perspectiva unui artist, cât și din perspectiva unui conducător artistic. Dacă studentul are capacități bune și este talentat, după studierea celor 3 ani de Etnofolclor poate închega un ansamblu folcloric, și atunci el are succes cu siguranță.

IMG_0105.JPGStela Botez: După finisarea acestor studii câți dintre absolvenți continuă activitatea în domeniu?
Nicolae Gribincea: Puțini dintre ei merg mai departe de drumul folclorului, dar cei care o fac, au succese remarcabile și colectivele pe care le conduc sunt foarte frumoase. Ceilalți, însă, se mulțumesc cu cunoștințele acumulate și în viață aleg să meargă pe specialitatea de bază pe care au studiat-o în Universitate.

Expedițiile folclorice. În loc să petreacă concediul cu familia la mare sau la munte, Nicolae Gribincea merge în expediții folclorice prin satele Moldovei.

Stela Botez: Pe timpuri se făceau expediții folclorice prin sate. Dumneavoastră ați participat la aceste expediții împreună cu Andrei Tamazlîcaru. Cum a fost?
Nicolae Gribincea: Expedițiile de acum 30 ani se prelungesc până în ziua de astăzi. Dacă pe timpuri mergeam cu domnul Tamazlîcaru, acum merg cu băieții din Plăieșii, cu Victor Botnaru. În fiecare an mergem în 1-2 expediții pe teren, câte 10 zile. Plec din contul concediului meu de la serviciul de bază. Expedițiile folclorice mă ajută foarte mult la selectarea repertoriului, la păstrarea limbajului după caracteristicile zonale a cântecelor.

Stela Botez: Care este diferența dintre expedițiile folclorice de cândva și cele de acum? Bătrânii totuși mor.
Nicolae Gribincea: Mare diferență nu este. Evident că pe timpuri culegeam lucruri mai vechi, cântece arhaice, oameni mai autentici, dar și acum lumea este foarte creativă și se mai găsesc lucruri interesante. Dacă știi ce să cauți, găsești cu siguranță. Lumea noastră n-o duce chiar atât de bine și întotdeauna, când sunt greutăți în viață, vine o stare sufletească însetată de lumină și omul atunci compune, apare creativitatea, dorința de a se afirma, de a ieși din mediu. Prin satele noastre au fost și sunt purtători de această informație culturată, de această memorie colectivă a popurului. Eu pe lângă cântece am cules și dansuri. Mai mult decât atât pregătesc acum un volum de 400 de dansuri culese din toată republica, culegere care sper că în curând va fi editată.

Cărțile scrise. Are câteva volume de cântece culese și compuse, editate și lansate atât la noi în țară, cât și peste hotarele ei.

Stela Botez: Aveți mai multe cărți editate. Care sunt acestea?
Nicolae Gribincea: Am scris 25 de articole științifice. Dintotdeauna mi-a plăcut să scriu, fie proză, fie versuri. Odată cu apariția primului copil a pornit și această dragoste pentru a scrie cântece pentru copii și am editat prima carte Tăpănuța cea de aur, 2008, formată din 16 capitole, carte la care s-a lucrat timp de 10 ani și care la început, primele cântece au fost dedicate copilului, apoi a venit inspirația pentru alte sute de cântecele pe care Andrei Tamazlîcaru le-a așezat pe note.
Mai am editate cărțile ABC-ul muzical al limbii române, Riga 2007;
Abeghici pentru voinici, este o culegere de ghicitori cântate aranjate sub formă de alfabet;
Învrednicește-mă, Doamne cu cântece religioase ale căror versuri și melodii este autor, 2007;
Îngăduie-mi să te cunosc, iubire, 21 de romanțe pe versuri de Galina Furdui, la care a compus melodiile, 2015.

Stela Botez: Referitor la romanțe, cum ați reușit să compuneți aceste melodii clasice, fiind foarte ocupat cu activitățile folclorice?
Nicolae Gribincea: Eu am studiat de sinestătător și coregrafia clasică pe lângă dansul popular. Am ascultat și ascult în continuare foarte multă muzică clasică și de aici m-am inspirat pentru culegerea de romanțe și mai există și altele vreo 20 de melodii care așteaptă să fie editate.

Stela Botez: Ce muzică mai ascultați în timpul liber?
Nicolae Gribincea: Îmi place folk-ul și chiar am în manuscrisele mele circa 100 de melodii compuse de mine pentru versurile mai multor scriitori basarabeni. Despre aceste cântece folk nu știe nimeni pentru că încă nu am reușit să le scot la lumina zilei. Nu-mi ajunge timp, eu fiind ocupat și cu activitatea administrativă ca funcționar public.

Funcționar Public. Este de 20 de ani în domeniul administrației publice ca șef de secție cultură, tineret și sport la Pretura Botanica. 4 dintre acești ani, a muncit la Pretura buiucani, Chișinău.

Stela Botez: Ca și funcționar public puneți umărul la mai multe activități culturale care se organizează de către Pretură. Care sunt aceste activități?
Nicolae gribincea: Eu sunt inițiatorul și organizatorul a 3 festivaluri municipale: Pentru tine, Doamne – 21 ediții de festival al cântecului religios cu participarea colectivelor etnofolclorice de tineret din municipiu;
Florile dalbe – 20 ediții de festival al obiceiurilor și tradițiilor de iarnă;
Festivalul folclorului ostășesc – 19 ediții cu participarea ansamblurilor etnofolclorice și soliștilor vocali de folclor.
Toate aceste festivaluri sunt organizate cu susținerea Direcției Cultură Chișinău și Direcția Generală Educație Tineret și Sport.

Stela Botez: Au succes aceste festivaluri, vin tinerii?
Nicolae Gribincea: În fiecare an participă aproximativ 15 colective de tineri. Înainte erau mai multe, acum vin mai puține, dar aceste ansambluri sunt foarte frumoase, bine pregătite, cu repertoriu bogat și înnoit de la an la an. Evident că toate aceste colective se țin pe entuziaști, oameni care fac această artă cu dragoste pentru folclor și cântec, interpreți care nu au reușit să se valorifice ca și interpreți, dar conduc ansambluri folclorice foarte frumoase. Cu siguranță că toate colectivele etnofolclorice din municipiu au viață și datorită acestor festivaluri care îi stimulează și îi face să caute repertoriu an de an și să fie tot mai buni. Totodată, aceste colective sunt pe lângă diverse instituții de învățământ și membrii se schimbă de la o promoție la alta de studenți sau elevi. Cert este că toți acești tineri preiau tradiția și asta e frumos.

mi_0020

Stela Botez: În atâția ani de activitate cu tinerii, aceștia s-au schimbat în timp spre bine sau rău? Tineretul este la fel de îndrăgostit de folclor ca și acum zeci de ani?
Nicolae Gribincea: La începuturi tot era foarte trist pentru că era după perioada comunistă și se interziceau tradițiile noastre. Persista, însă, acel avânt de renaștere națională și oamenii încercau să revină la tradiție. La începuturi erau câte 20 de colective de tineri la festivaluri. Copiii dintotdeauna au fost frumoși, depinde doar în ce mediu nimeresc. Dacă au parte de un pedagog bun care îi învață frumos, atunci sigur se îndrăgostesc de folclor. Ar fi extraordinar dacă ar fi în cadrul gimnaziilor și școlilor noastre cursul de folclor, pentru că odată ce copiii trec prin această cultură, niciodată nu vor uita partea aceasta frumoasă a neamului din care provin, ceea ce ține de tradiții, cântec, colind, joc, costum popular. Ar fi un mare plus la cultura neamului. Tinerii de azi, chiar dacă ascultă alte stiluri de muzică, în subconștientul lor stă folclorul pentru că sângele apă nu se face, și dacă acești tineri trec printr-un ansamblu folcloric cu limbajul lui specific de la străbuni, atunci lor li se deschide această naturalețe și ei redau lanțul continuității culturii noastre. Iar când tinerii nu au parte de folclor și ascultă doar muzică străină, atunci ei foarte ușor se rup de la această matcă a neamului.

Regula folclorului. Este împotriva stilizărilor cântecelor folclorice și susține că valorile neamului trebuiesc păstrate intacte și nu se cade să fie terfelite cântecele care au trecut prin sita mai multor generații ale neamului. 

Stela Botez: În acest context, ce părere aveți despre tendința de a combina muzica folclorică cu alte genuri de muzică sau de a pune folclorul pe ritmurile altor stiluri muzicale?
Nicolae Gribincea: Este un proces normal, dar personal sunt împotrivă pentru că o valoare nu poate fi terfelită. Tinerii noștri interpreți și muziciceni trebuie să înțeleagă că neamul în care s-au născut are anumite valori și ele trebuiesc păstrate. Dacă Dumnezeu ți-a dat un har, înseamnă că trebuie să slujești neamului în care te-ai născut. Poți să vorbești la general, să faci artă clasică care este o treaptă înaltă, dar mai ales cântăreții noștri de muzică populară trebuie să înțeleagă că sunt obligați să păstreze aceste valori, să nu le boțească. Un artist adevărat, niciodată nu coboară acolo jos la nivelul nu știu cui. Dumnezeu i-a dat har și acest har este de un anumit nivel. Prin harul lui trebuie să-i ridice pe toți acei de jos la nivelul înalt al harului său. Asta este regula. De altfel, nu poate fi numit un artist adevărat. Folclorul poate fi combinat cu alte genuri de muzică modernă și poate avea succes, dar acesta va fi de scurtă durată și pe o perioadă anumită. Stilizările pur și simplu nu vor rezista timpului.

Stela Botez: Iar dacă sunt lucrări de autor compuse în stil popular cu haina altui gen muzical?
Nicolae Gribincea: Când este vorba despre lucrare de autor e altceva, dar dacă vorbim despre folclor, atunci ne referim la o lucrare care s-a cizelat prin mai multe generații, care ține de o mentalitate colectivă a unui mediu, a unui neam, și aici nu ai dreptul să intervii. Trebuie să simți asta. Sunt niște lucruri sfinte. Când este vorba despre un cântec compus, acesta poate fi cântat cum trece prin cap autorului, doar să-și asume responsabilitatea pentru acel cântec stilizat. Eu nu sunt împotriva cântecelor de autor pentru că și eu compun, dar trebuie de păstrat decența lucrării compuse și tiparul ei ca gen.

Stela Botez: Colaborați și cu alți interpreți de muzică populară?
Nicolae Gribincea: Da, am colaborări cu Marin Ganciu care are în repertoriul său 3 cântece de-ale mele. Cânt în duet cu Maria Iliuț și cu băieții din Plăieșii.

Artist. În 2010 a fost distins cu titlul de Maestru în Arte.

Stela Botez: E greu să fii artist?
Nicolae Gribincea: Cel care are har de la Dumnezeu poate că nu simte acest greu, dar evident că această activitate este o artă pe care nu toată lumea o poate face și dacă depui suflet și dăruire, atunci reușești. E clar că toată lumea aleargă după succes, dar ca să fii un artist de succes, ori ești de acolo de la Dumnezeu, ori asta vine în rezultatul unei munci asidue de cercetare, studiere, ceea ce ajută la selectarea repertoriului, formarea gustului estetic și a stilului. Este un proces care durează în timp și numai timpul delimitează anumite trepte evolutive în cariera de artist, în activitatea scenică artistică. Eu întotdeauna încerc să pornesc de la firesc, de la sinceritate. Nu este obligatoriu ca toată lumea să mă placă, este importantă conștiința de a veni în fața publicului cu un adevăr pe care încerci să-l faci bine și sper că ajung la sufletul celor care sunt predispuși a mă asculta. Poți fi cât de bun, dar dacă lumea nu este predispusă a te auzi, atunci nu te aude.

afis3 plaiesii

Plăieșii. În 1989, la Palatul Republican al Copiilor și Tineretului a fost fondat ansamblul Plăieșii. Majoritatea copiilor care făceau parte din ansablu, învățau la Liceul Gheorghe Asachi din Chișinău. Când în scurt timp s-a angajat la acest liceu, Plăieșii au continuat activitatea de colectiv de cântece și dansuri. La început în ansamblu erau băieți și fete care dansau foarte frumos un repertoriu de jocuri folclorice în număr de 10-12 suite. Pe lângă dans, membrii Plăieșii mai și cântau vocal.

Stela Botez: Cum a evoluat în timp ansamblul Plăieșii?
Nicolae Gribincea: În timp, însă, când micii artiști au ajuns la vârsta de 14-15 ani, fetele au început să absenteze de la cursuri, și atunci, băieții au urmat să abordeze repertoriul bărbătesc al folclorului. Pe lângă lecțiile de dans și cântec, noi organizam și alte activități distractive împreună cu băieții. Mergeam în excursii, jucam fotbal și aveam o cumunicare mai prietenească. Prima pleiadă de băieți Plăieși era una foarte reușită, din care făceau parte membrii Bogdan Zumbreanu, Andrei Stîncă, Nicu Timofti, Ion Milii, Dorin Diaconu, Vitalie Șuiu și mulți alții. Membrii ansamblului Plăieșii sunt laureați ai festivalurilor și concursurilor de folclor din țară și aveau rezultate frumoase câștigând premii de frunte.

Stela Botez: Cum era pe timpuri acompaniamentul muzical al ansamblului? Mereu s-a cântat cu formulă de taraf?
Nicolae Gribincea: La început ne ajuta Victor Botnaru cu cobza, fluierul, toba, mai apoi, când a venit a doua generație de Plăieșii, prin 1998, membrii ansamblului făceau studii muzicale la Liceul Muzical Ciprian Porumbescu și posedau instrumente muzicale. Dorin Buldumea și Grigoraș Ciobanu cântau la fluier, Eugen Straistă-Burlac cântă de atunci și până în prezent la cobză, Costică Beschieru cu vioara. Pe lângă studiile lor de bază, veneau la Plăieșii și acompaniau. Plăieșii dintotdeauna au fost un ansamblu interesant și băieții dintotdeauna erau foarte prietenoși, atașați de ceea ce făceau cu entuziasm.

Stela Botez: Repertoriul Plăieșilor este alcătuit din cântece folclorice foarte frumoase și interesante, deloc plictisitoare care prind la public. Ați susținut mai multe concerte și recitaluri în cadrul multor evenimente culturale, aveți și albume muzicale înregistrate. Câte sunt la număr în toți avești ani?
Nicolae Gribincea: Avem CD de colinde de Crăciun Am venit să colindăm lansat în 2009.
În 2010 am lansat un album cu tematica lirica de dragoste 1 – La omul care mi-i drag.
În 2017 am lansat albumul La casa cu oameni buni și albumul de lirica de dragoste 2 – Tot cu dragostea și dorul.

Pe lângă CD-urile lansate cu Plăieșii, Nicolae Gribincea a mai scos pe piața muzicală și albumele:
– 2 volume Tăpănuța cea de aur – cântece pentru copii;
– Învrednicește-mă Doamne, volumul 1, cântece religioase;
– Tot de drag de dumneavoastră, împreună cu Victor Botnaru;
– Cântece de cătănie cu ansamblul de militari Salvatorii.

Stela Botez: Împreună cu băieții alegeți repertoriul?
Nicolae Gribincea: Este vorba de artă colectivă, dar politica de repertoriu ține doar de mine. Eu formez acest repertoriu, aleg cântecele, le adun și le prezint băieților.

mi_0031

Stela Botez: Și dacă se întâmplă să vină băieții cu vre-un cântec, se acceptă?
Nicolae Gribincea: S-a întâmplat să vină băieții cu cântece de pe la ei din sate și dacă materialul a fost bun și a rezistat în timp, atunci aceste cântece se regăsesc în repertoriul Ansamblului. Majoritatea Plăieșilor sunt vocaliști, dar de bază, au cu totul alte profesii. Unu-i jurist, unu-i medic, unu-i altceva….nu se ocupă nemijlocit cu muzica, de aceea toată munca repertorială cade pe umerii mei și eu le propun cântecele pe care le prelucrăm muzical împreună cu instrumentiștii profesioniști ai grupului de acompaniament al ansamblului. Majoritatea nu au studii muzicale. Doar vreo doi au făcut ceva studii fie la Colegiul Ștefan Neaga din Chișinău, fie la o școală de muzică. Cert este că toți sunt trecuți prin școala Nicolae Gribincea fie de la Colegiul de Transporturi sau Centrul de Excelență în Transporturi, fie sunt membri din ansamblul Crenguță de Iederă care după absolvirea Universității de Stat au ales să continuie activitatea artistică în Ansamblul Plăieșii. Sunt băieți care s-au format ca și personalități artistice prin cotribuție proprie.

Stela Botez: Ce mai învață Plăieșii în afră de cântece folclorice?
Nicolae Gribincea: Plăieșii învață și arta dansului popular o lecție pe săptămână și știu să joace hora, sârba, hostropățul etc. Pe lângă cântat, un artist trebuie să știe să se miște în scenă, să facă un gest frumos și adecvat, trebuie să simtă spațiul scenic. Deci activitatea artistică a Plăieșilor este una complexă. Nu poți fi doar un pic artist, ori ești artist, ori nu.

Stela Botez: Dumneavoastră împreună cu Plăieșii colaborați cu Orchestra Fraților Advahov, dar toate albumele și recitalurile artistice sunt acompaniate de grupul de instrumentiști al ansamblului. De ce mențineți formula de taraf și nu treceți la acompaniament de orchestră?
Nicolae Gribincea: Păi, asta a fost de la începuturi și eu insist asupra formulei de taraf pentru că cu orchestra cântă toată lumea, iar în formula folclorică adusă la nivelul interpretativ autentic de cândva, nu prea se cântă. Avem împrimări și cu Orchestra Fraților Advahov, am cântat și cu Orchestra Folclor, și cu Orchestra Mugurel, dar eu rămân pe formula folclorică pentru că asta este mai aproape de adevăr. Poate mai puțin prestigios, dar mai adevărat este cântecul folcloric bărbătesc cu aceste voci puțin strigate țărănește, pe înțelesul tuturor sună mai bine cu taraf tradițional format din cobză, contrabas, braci, fluier, nai, vioară, tobă.

Stela Botez: Ce înseamnă pentru dumneavoastră Plăieșii?
Nicolae Gribincea: Este mai mult decât un proiect pentru că m-am atașat foarte mult de acest ansamblu. Eu mai conduc colective, dar aici am investit mai mult, mai mulți ani din viață și am depus mai mult suflet, deaceea am reușit mai multe realizări cu Plăieșii.

Familia. Vine dintr-o familie tradițională în care mama cânta foarte frumos, avea o voce puternică și sunătoare, iar tatăl pur și simplu asculta foarte multă muzică populară.

Stela Botez: De unde ați moștenit talentul pentru muzică?
Nicolae Gribincea: Mama este cea care m-a învățat să cânt, exersa împreună cu mine în copilărie. Pot spune mama a fost prima mea profesoară de muzică și tata, primul ascultător. Și frații mei au făcut muzică. Fratele mai mare studia pianul, fratele mai mic făcea trompeta și cânta în fanfara satului. Și surorile mele dacă se ocupau de muzică, cu siguranță făceau performanță. Avem o familie muzicală.

Stela Botez: Din toți frații și surorile care sunteți la părinți, doar dumneavoastră sunteți artist de scenă?
Nicolae Gribincea: Da, dar copiii fraților mei sunt artiști. Fiica mea mai mare, Ilinca, este solistă de balet în Bratislava și fiica mai mică, Maria-Mădălina, studiază pianul și canto clasic; feciorul fratelui mai mare, Augustin, este solist la Opera Română din Cluj; o fiică a surorii mele este solista Operei Maghiare din Cluj și altă fiică este balerină la aceeași instituție.

mi_0367

Stela Botez: Se fac bani din muzică?
Nicolae Gribincea: Se fac, dar nu atâția încât să îți poți permite luxul în viață. Dacă se câștigau bani destui din activitatea artistică, atunci eu nu mai eram nevoit să plec de la Filarmonică în 1995. Atunci aveam deja familia cu doi copii și slariul de acolo era foarte mic.

Familia. Este căsătorit  și are o soție iubitoare și două fiice talentate. 

Stela Botez: Când v-ați căsătorit?
Nicolae Gribincea: În 1992, la 32 de ani, am stat flăcău mai mult timp pentru că așa era mai bine (râde).

Stela Botez: Așa ați vrut să savurați din plin de viața de burlac sau așa a fost destinul dumneavoastră?
Nicolae Gribincea: Așa a fost să fie, atunci am văzut omul potrivit și atunci m-am însurat. Am văzut-o din depărtare stând la stație și mi-am zis: aceasta va fi soția mea. Și așa a fost. Am simțit.

Stela Botez: Ați făcut o alegere corectă.
Nicolae Gribincea: Da, am o soție extraordinară care ține casa, crește și educă copiii. Eu tot timpul am fost angajat în câteva locuri și am alergat ca să întrețin familia, iar ea mereu mă așteaptă cu căldură acasă.

Pasiuni. Îi place să citească, uneori gătește la bucătărie alintându-și fetele, dar are un regim alementar special. Preferă să-și încarce bateriile cu ajutorul somnului calitativ. Prin viață merge foarte activ, dar cu calm.

Stela Botez: Ce pasiuni aveți și ce faceți în timpul liber?
Nicolae Gribincea: Citesc mult din domeniul științelor noi, din filosofie, psihologie. Puținul timp liber pe care îl am prefer să îl petrec cu familia. Ne place să ieșim în oraș la o plimbare și îmi pare rău că pentru copii nu am dedicat mai mult timp în copilăria lor. Cu toți copiii oamenilor m-am ocupat, numai cu ai mei mai puțin. Este dureros, dar asta e viața. Ies dimineața la 7 din casă și intru seara la 21. Evident, când mi-am dat seama, copiii erau deja mari. Soția a avut grijă de ei.

Stela Botez: După atâtea activități omul obosește și are nevoie de o deconectare. Cum o faceți dumneavoastră? Cum vă încărcați bateriile?
Nicolae Gribincea: Mi-am creat un mecanism de a-mi încărca bateriile prin faptul că dorm foarte bine 6 ore. Când pun capul pe pernă pur și simplu îmi alung orice gând din cap și adorm instantaneu. Ca să nu obosesc, eu încerc să-mi programez foarte bine activitățile astfel încât să fie ordine în cap, să nu mă stresez, îmi însemn tot ceea ce am de făcut într-o agendă și asta îmi ușurează munca. Eu întotdeauna cânt, port muzica în suflet mereu și asta e o modalitate de a mă detașa de grijile vieții cotidiene. Muzica mă ajută să găsesc acea pace și liniște lăuntrică de care au nevoie bateriile mele. Într-un cuvânt, prin viață merg foarte activ, dar cu calm.

mi_0130.jpg

Stela Botez: Cum se alimentează Nicolae Gribincea?
Nicolae Gribincea: Eu prefer bucătăria tradițională, îmi plac sarmalele, dar nu mănânc carne de câțiva ani deja. Consum lactate și pește, legume și fructe, boboase și făinoase. Parcă mă simt mai bine când nu mănânc carne și conștientizez faptul că tot ceea ce ține de carne, este de o vibrație puțin mai joasă față de cea a omului. Până acum timpul a arătat că sunt pe calea cea dreaptă și nu simt necesitatea de a consuma carne, nu-i simt lipsa. E mai greu pentru soție care trebuie să gătească câte două feluri de mâncare pentru că atât ea cât și fiicele consumă carne.

Stela Botez: Sunteți unicul în familie care nu cosumă carne deloc?
Nicolae Gribincea: Da. Eu întotdeauna în viața asta am ales să nu fiu ca toți, pentru că e mai greu să fii ca tine însuți și să te diferențiezi prin ceea ce faci, prin comportamnet, prin felul cum vorbești, cum te manifești în societate și cum gândești. Vreau să nu fiu ca toți.

Stela Botez: Aceasta este o ambiție a dumneavoastră?
Nicolae Gribincea: Este și o ambiție, dar mai mult este o dorință, o necesitate psihologică de împăcare cu sine, este o plăcere de a fi neordinar și asta este foarte greu, apropo. Dar mie îmi plac lucrurile dificile, ele mă stimulează.

Stela Botez: Știți să gătiți?
Nicolae Gribincea: Da, pot face de toate dacă trebuie, dar mai puțin gătesc pentru că nu am timp pentru asta. Îmi place duminica dimineața să pregătesc cafeaua pentru toți.

Stela Botez: Ce consunați mai mult, ceai sau cafea?
Nicolae Gribincea: Cu părere de rău consum cafea, 2 pe zi, dar nu foarte concentrată. Beau cafea cu lapte pentru ca să evit aciditatea. Pentru mine este necesară o ceașcă de cafea spre sfârșitul zilei, când îmi scade un pic tensiunea. După ce o beau, redevin activ și până la 22:00 sunt în forță să lucrez.

Advertisements

2 comments on “De drag de Nicolae Gribincea și Plăieșii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s