Cât încă suntem vii…

Cât încă suntem vii, putem corecta totul, putem fi conștienți de totul, putem să ne destăinuim și să iertăm, putem să nu ne răzbunăm pe dușmani, putem să nu mințim oamenii pe care îi iubim, putem să întoarcem în viața noastră prietenii pe care i-am respins cândva. Cât încă suntem vii, putem!

Deseori ne oprim din goana vieții noastre pentru a ne aminti de cei dragi? Deseori punem mai presus prietenia între oameni decât propriile interese? Deseori ne punem în locul celui de vis-a-vis pentru a ne vedea pe noi înșine dintr-o parte? Deseori ne întrebăm dacă nu cumva facem rău cuiva fără să ne dăm seama? Deseori ne pasă de cei de alături? Deseori ne amintim despre bunicii și părinții noștri care sunt altă generație și de la care chiar avem ce învăța? Deseori suntem recunoscători pentru simplul fapt că existăm și că ne trezim dimineața? Deseori apreciem iubirea oamenilor ce ne-o oferă necondiționat? Deseori ne întrebăm cine suntem și ce rost avem pe acest pământ și în această viață?

Câți dintre noi au reușit să oprească oamenii iubiți ce au plecat? Câți dintre noi am putut să îi iertăm oamenii dragi atunci când au fost în viață? Câți dintre noi am cerut iertare de la oamenii cu adevărat importanți pentru noi? Dar câți dintre noi pur și simplu ne-am cerut iertare?

Comunicarea sinceră dintre oameni, destăinuirile sentimentelor, găsirea soluțiilor problemelor, ajutorul reciproc, sfaturile, motivarea, prietenia sinceră, iubirea necondiționată, respectul între oameni, iertarea și grija unuia față de celălalt înseamnă armonie în viață. Noi înșine suntem condiția în care trăim. Atât timp cât încă suntem vii, putem să trăim cu adevărat frumos și armonios, având în sufletul nostru dragoste și lumină.