Cum a apărut Fata cu cobza? Drumul proiectului a fost lung și anevoios.

M-am întâlnit cu cobza la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, unde profesorul Victor Botnaru m-a învățat primele cântecele și m-a încurajat să ies cu cobza cât mai des pe scenă. De la o prestație la alta, se contura ideea proiectului, iar odată cu concursurile de folclor, a apărut și Fata cu cobza. Drumul a fost unul anevoios.

Cântam folclor vechi autentic preluat din culegeri de folclor la lecțiile de cobză și uneori mai apăream în emisiuni radio și tv cu instrumentul, pentru că asta prindea bine la public și le plăcea jurnaliștilor și producătorilor de emisiuni de divertisment. Se întâmpla în perioada 2010-2012. În 2011 mi-am încercat capacitățile muzicale la câteva concursuri mari de folclor din România care au eșuat și nu mi-au adus nici un rezultat ca și premiu, dar au fost o școală bună. Am făcut niște greșeli populare din care am învățat, și perseverentă cum sunt de fel, am căutat să corectez greșelile și să mă ridic de jos. Așa că am încercat din nou la acele concursuri, dar deja cu alt material folcloric. Se întâmpla în 2013 când mergeam din concurs în concurs prin toată România cu cobza după mine. Anume cu cobză! Aveam ambiția de a mă evidenția din mulțimea de concurenți din toate zonele folclorice, concurenți buni, de altfel, cărora nu le-aș fi făcut față dacă nu cântam voce-cobză-orchestră. Ideea asta mi-a venit într-o noapte spre dimineață când nu puteam dormi și mă tot gândeam cum să fac să reușesc la concursuri. Asta era ,,fișca mea,, de care eram mândră și care mă făcea originală. Astfel, am putut fi reținută și de către public. Oamenii nu rețineau însă numele meu, Stela Botez, și îmi spuneau ,,fata cu cobza,, Iată cum au fost pașii mei de început de drum.

48113_497005087014148_714616956_nVisam demult să merg la Festivalul Național de Folclor  ”Vară, vară, primăvară” de la Sibiu, România pentru că auzisem că e un concurs foarte prestigios, frumos și bine organizat, iar premiile de la acest concurs sunt importante în cariera unui interpret de muzică populară. Am pândit regulamentul concursului și m-am înscris. Am mers la preselecția care a durat de la 10 dimineața pînă seara la 21:00, am trecut cu succes preselecția și am început repetițiile cu orchestra. Anume la acest concurs am mers pentru prima oară cu cobza, cerându-mi mai întâi de toate permisiunea membrilor juriului de a mă autoacompania la instrumentul muzical. Membrii juriului și orchestra au rămas impresionați de ideea mea de a cânta cu cobza, fiind o idee frumoasă. De altfel, toată lumea iese și cântă pur și simplu, iar fără orchesta din spate nu mai poate cânta. Oare publicul nu merită ceva neobișnuit? De obicei, la concursurile din România, interesul pentru concurenții basarabeni este foarte mare, și atunci trebuie să cucerești publicul, de altfel, nu esti interesant și foarte ușor uitat. Eu am cântat în concurs doina ”Primăvara când sosește” și cântecul de dragoste ”Măi Ionel, când îi pleca” autoacompaniindu-mă la cobză și fiind susținută de orchestră. Am impresionat plăcut. Acesta a fost scopul meu și mă bucur că a ieșit bine. Am luat Premiul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cindrelul Junii Sibiu.

A venit vara și eram prinsă în tot felul de petreceri private la care mergeam să cânt cu tot dragul. Și fiindcă aceste petreceri se programează mult timp înainte, perioada desfășurării Festivalului Național de Folclor ”Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării” din Brăila coincidea cu o nuntă care era în a doua zi de concurs. Mult am ezitat și mult m-am gândit ce să fac cu responsabilitatea de a merge la petrecere să muncesc și cu dorința mea nebună de a participa la festivalul din Brăila care era o ocazie în plus de a cânta cu Orchestra Națională Lăutarii și de a fi difuzată pe Tvr 3. Până la urmă am decis, ca de obicei pe ultima sută de metri, că voi risca să prind doi iepuri odată. A doua zi am mers la concurs, iar acolo am rugat-o frumos pe producătoarea concursului să mă aleagă să cânt în prima zi de concurs, vineri. Așa a fost. Am interpretat doina ”Puișor, ți-a fi păcat” și cântecul de dragoste ”Măi Ionel, când îi pleca” combinând și de data asta vocea cu cobza și orchestra. Am trăit emoții mari pentru că alături de Orchestra Lăutarii și maestrul Nicolae Botgros nu aveam voie să greșesc ceva la cobză, un instrument care trebuia să sune la nivel înalt pe fonul acestei minunate orchestre de profesioniști, iar eu, având foarte puțină experiență cu cobza, chiar aveam emoții mari 🙂 Am cântat și am fugit ca Cenușăreasa de la Bal spre autocarul care urma să mă ducă la Chișinău la 23:00. Ajunsă acasă dimineața la 8:00, sâmbătă, mi-am făcut somnul de frumusețe și am fugit la nuntă. Iar după o noapte de muncă asiduă, am făcut un dușuleț și am pornit iarăși la drum în dimineața frumoasei duminici. După 9 ore de mers cu autocarul în care am dormit iepurește, am ajuns în Brăila exact cu o oră înainte de începutul spectacolului de gală. În timp record mi-am făcut machiajul, am îmbrăcat costumul național, mi-am luat cobza și am fugit către scenă. Nu știam dacă trebuia să iau vreun premiu sau nu, dar eu trebuia să fiu acolo pregătită de spectacol. Toată lumea o aștepta pe Stela cu sufletul la gură, numai să nu întârzii prea tare! Iar eu fuga fuga….am reușit! Chiar dacă nu aveam putere să zâmbesc, îmi era greu să țin ochii larg deschiși, m-am forțat să mă concentrez la ceea ce se întâmplă în jurul meu…Și Surpriză! Am rămas în gală! Urma să cânt! Atunci mi-am mobilizat forțele și am luat destoinic Premiul de Popularitate, un premiu foarte important pentru un artist, de altfel.

imag0010Apoi a urmat Festivalul Național de Folclor ”Pe deal la Teleormănel” din Alexandria. Un festival frumos și bine organizat pentru care m-am pregătit din timp și am mers acolo foarte sigură pe sine și pe materialul pe care urma să-l aduc pe scena concursului. Cel mai mult în concursuri îmi place atmosfera prietenească dintre colegii de cîntec cu care facem repetiții, mergem la masă, mergem în oraș la plimbare sau stăm la o terasă și discutăm despre orice și ne simțim extraordinar împreună, iar seara când revenim la hotel, după cină ne adunăm cu toții într-o cameră sau pe culuar și organizăm frumoasele noastre seri folclorice pline de cântece, povestiri și bancuri. În urma tragerii la sorț am nimerit a 2-a concurentă, deci am cântat repede și nu am reușit să am foarte mari emoții. Am cântat doina ”Uite-te, lume, la mine” și ”Măi Ionel, când îi pleca” însoțită binențeles de prietena mea cobza. Acolo am întâlnit oameni deosebiți: dirijorul Adrian Grigoraș care mi-a mărturisit că poartă un respect deosebit pentru muzicienii din Republica Moldova și în deosebi îi place foarte mult Orchestra Fraților Advahov, Gelu Voicu mi-a spus că o respectă foarte mult pe Zinaida Boloboceanu și mi-a sugerat să nu mă las de cobză pentru că el mă vede deosebită cu acest instrument muzical, iar Florentina Satmari mi-a zis că iubește enorm de mult Chișinăul și bomboanele de la Bucuria 🙂 Astfel, trăind o experiență plăcută și fiind înconjurată de oameni frumoși la chip și la suflet, am devenit laureată a acestui frumos festival și am câștigat  Premiul III.

Ultimul concurs din anul 2013 a fost Festivalul Național de Folclor ”Pană de Păun” de la Bistrița Năsăud. Demult îmi doream să ajung la acest festival, dar de fiecare dată avem nunți. Ei! De data asta am făcut în așa fel încât am mers și la Bistrița. Aici m-am întâlnit cu oameni dragi sufletului meu, colegi de breaslă, interpreți consacrați. Tot aici l-am cunoscut mai aproape și am avut ocazia să fiu acompaniată de maestrul dirijor Ștefan Cigu. Aici am cunoscut și lăutari unguri care cântau în orchestră, lăutari cu care am avut discuții muzicale taaare ”interesante”! Am cântat în concurs doina ”Uite-te, lume, la mine” și mult îndrăgitul cântec de dragoste ”Măi Ionel, când îi pleca”. Și de data aceasta am apărut pe scenă cu cobza. A fost deajuns să cânt doar primul vers din cântec, că publicul a și aplaudat. În acel moment nu îmi venea să cred că mie mi se îmtâmplă asta! Dar m-am luat în mâini și nu am lăsat ca emoțiile să mă copleșească prea tare. Toți concurenții mă felicitau și îmi ziceau că eu merit trofeul și chiar făceau pariu că eu voi ieși prima, însă la fiecare competiție există o politică a concursului, de aceea eu am nimerit pe Locul III după punctajul matematic al notelor. Publicul a avut posibilitatea să voteze, iar eu m-am clasat pe locul 2  cu o diferență de numai 7 voturi față de concurentul care a luat numărul maxim de voturi din partea spectatorilor, iar asta înseamnă ceva! Poate nu am cucerit jurații, dar eu am ”câștigat” publicul care m-a răsplătit cu aplauze chiar de la începutul cântecului, iar maestrul Stefan Cigu mi-a sărutat mâna și m-a felicitat chiar pe scenă, gest pe care nu l-a mai făcut nici uneia dintre concurente.

2014 mi-a adus mai puține concursuri pentru că în acest an am decis să pun punct acestei etape din cariera artistică și am gândit că e timpul să mă axez pe formarea unui repertoriu de cântece proprii. Am așteptat doi ani Festivalul Național de Folclor ”Ion Albeșteanu” de la Slobozia, Ialomița. Acest concurs se desfășoară bienal și este unul prestigios în România, un concurs la care vin concurenți mulți din toată țara și sala de spectacol este mereu arhiplină. Membrii juriului foarte riguroși s-au arătat plăcut impresionați de prestația mea, iar cel mai mult am plăcut muzicienilor din orchestră (cu care m-am împrietenit prin intermediul cobzei) și maestrul dirijor Cristian Obrejan (cu care voi colabora în continuare). Am legat noi prietenii cu colegi de scenă (ce-i drept, mai mici decât mine) și mi-am revăzut colegii mai vechi de cântec și gașcă folclorică. M-am învrednicit cu Premiul III și multe, multe amintiri frumoase și impresii plăcute despre care nu vă spun prea multe pentru că țin de culise 🙂

Așadar, acești pași am urmat până s-a închegat în mintea mea proiectul Fata cu cobza. Am avut concerte și recitaluri unde eram invitată neapărat cu cobza. Primul meu album muzical de colinde de Crăciun ,,Un colind și-o voie bună,, conține mai multe cântece acompaniate la cobză. Tot mai des sunt solicitată să cânt folclor vechi autentic, de aceea, proiectul #fatacucobza trebuie să crească și să prospere în continure.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s