Scrisoare deschisă fratelui #1 Oameni care dor

Mihai,

Când eram mici păream doi puradei năstrușnici și ne țineam mai mereu de șotii. Tata ne certa, dar nu ajuta. Tu erai cel mai mic și de asta mă enerva că erai alintat, vezi Doamne să nu obijduiesc băiatul, de aceea mâncai deseori papara de la sor-ta. Și asta nu pentru că tu erai un copil rău, ci pentru că eu eram ca un băiat. Voiam să-ți dau educație 🙂 Și mereu am făcut asta, chiar și atunci când am mai crescut și aveam interese diferite. Dar atunci, deja nu te mai băteam și nu mai încercam să-ți spun ceva, că de, erai deja cu două capete mai înalt decât mine și înțelegeam că o pot primi îndărăt… Peste ani, eu m-am schimbat foarte mult. Fata de fier a devenit foarte sensibilă, tacticoasă, cuminte și timidă chiar. Anturajele din care făceam eu parte mă făceau să lupt cu viața și cu oamenii care nu mă plăceau din anumite motive și atunci am înțeles că încredere trebuie să ai doar în ai tăi, buni sau răi, așa cum sunt ei. Sânge din sânge. Și tu te-ai schimbat. Tu ai devenit bărbat.

Ceea ce vreau să îți spun prin această scrisoare este că în viața asta avem parte de oameni care dor. Mă refer la general. Oamenii dor. Și nu oricare oameni, ci acei dragi, acei la care ținem mult și care țin la noi. Hai să-ți explic. De ce mama se supără atunci când copilul ei face o boroboață? Dacă își iubește copilul, oare nu ar fi trebuit să îi ierte totul și să-l mângâie pe cap mereu? De ce tata pedepsește copilul când acesta se alintă sau vorbește urât? Dacă tata își iubește copilul, atunci nu ar trebui să-l pedepsească, nu? De ce ne certăm cel mai dur sau ne și batem cu prietenii cei mai buni? Oare ei nu sunt prietenii noștri cu care trebuie să trăim doar clipe bune? De ce iubita/iubitul ne face mereu observație și avem certuri scurte? Pentru că toți acești oameni țin la noi și ne vor perfecți. Ei nu vor să accepte ca noi să greșim pentru că ei ne vor doar binele. Pentru că mama și tata ne iubesc, prietenii ne respectă și iubita/iubitul ne vor alături.

Tot așa și la noi, Mihai. Uite cât de mult se iubesc părinții noștri. Ei au avut parte de multe mici neînțelegeri sau supărări, dar fiindcă se iubesc și țin unul la celălalt, și-au spus sincer unul altuia ce au avut să-și spună și au uitat. Un sărut, o îmbrățișare, o mâncare caldă sau un cuvânt dulce și viața merge înainte! Ei sunt exemplu pentru mine. Vreau să-i vezi și tu ca pe un cuplu etalon. Iar eu, sora ta, chiar dacă am fost dură cu tine în copilărie, chiar dacă și acuma uneori încerc să te învăț cum să faci mai bine, chiar dacă te mai superi pe mine pentru că nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, atunci când ai un secret sau o problemă, o discutăm împreună. Pentru că țin la tine foarte mult și pentru că nu vreau să greșești. Îți doresc doar binele și de aceea, faptul că te cicălesc înseamnă că nu îmi ești indiferent.

Dacă vei analiza oamenii din viața ta, în afară de membrii familiei, vei descoperi că cele mai sincere și bune prietenii le ai cu oamenii care ți-au dat un șut în fund drept lecție, dar ți-au fost alături și te-au susținut. Să știi că cea mai mare susținere este atunci când ești lăsat de unul singur să faci anumite chestii. Or, nu suntem oameni de bani gata. Dar acest șut trebuie să fie bine argumentat, ca să nu fie confundat cu bețele în roate. Și în relațiile cu femeile vei întâlni situații grele și neplăcute din care vei învăța și vei înțelege că acea care te iubește cu adevărat, te face să simți asta până la lacrimi. Dar despre femei o să-ți scriu aparte în altă scrisoare.

Oamenii care țin la tine îți poartă respect, îți spun sau lasă faptele să spună că te iubesc, te caută, își amintesc des de tine și tu îți amintești de ei, te ajută, îți dau un sfat bun, te învață de bine, te ceartă atunci când greșești, se supără pe tine dacă îi jignești pentru că le pasă. Ei te iartă și revin la tine, iar relația voastră de prietenie devine mai trainică. Ei sunt prietenii tăi adevărați!
Oamenii care sunt niște trecători prin viața ta, te invidiază, sunt geloși pe ceea ce ai, te ignoră, se lingușesc, se eschivează să te ajute, când greșești se fac că nu știu nimic, sunt alături de tine doar la distracții, nu se supără și nu le pasă dacă tu te superi, pentru că ei sunt indiferenți. Ei pot dispărea foarte ușor din viața ta. Acești oameni sunt niște trecători prin vagonul vieții tale. Nimic mai mult. Cu ei sau fără…nu fac o poveste.

Cu drag, sor-ta :*

Advertisements

2 comments on “Scrisoare deschisă fratelui #1 Oameni care dor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s