Ziua profesională a Pedagogului

Cine am fi noi dacă nu am avea parte de învățăturile pedagogilor? Începând cu educatoarea de la grădiniță, continuând cu prima învățătoare, apoi cu profesorii claselor gimnaziale, apoi profesorii și instructorii de la instituțiile medii de specialitate și până la lectorii universitari, pedagogii sunt oamenii care ne ghidează și au grijă de corectitudinea pașilor noștri prin viață. Ei ne învață, ei depun suflet, ei au emoții pentru noi, ei ne sunt ca părinții, ei au responsabilitate pentru cunoștințele și formarea personalității noastre.

Fără pedagogi, societatea nu poate exista ca una sănătoasă și funcționabilă. Fără pedagogi oamenii ar fi ca în pustiu, nu ar ști ce să facă cu viața, nu ar ști cum să trăiască. Pedagogul este persoana care pe lângă cunoștințele și învățăturile oferite, mai contribuie esențial la dezvoltarea personalității oamenilor, influiențează copilul, influiențează opinia publică și motivează.

20150804_223047~2

Eu mă consider o norocoasă pentru că am avut parte de pedagogi foarte buni în anii mei de studii. Educatoarea mea de la grădiniță este prima de la care am început să învăț, pe lângă faptul că mama mă ajuta să exersez primele buchii și primele calcule matematice, mama mea fiind și ea educatoare pe atunci, apoi profesoară la gimnaziu și liceu. Prima mea învățătoare a fost un pegagog mai sever și am amintiri triste pe alocuri, dar totuși experința claselor primare m-a influințat pozitiv, astfel încât  astăzi Nu fac ceea ce făcea doamna, nu e bine să repet filmul. Apoi, profesorii din ciclul gimnazial, atât cei din Pleșeni, cât și cei din Cahul, au rămas în sufletul meu ca niște oameni frumosi și deștepți pe care eu îi admiram încă de pe băncile școlii, ei fiind un exemplu pentru mine, exemplu de oameni buni în societate, oameni care m-au ajutat să cresc frumos și să trec ușor prin problemele adolescenței, or eu am avut destul de multe probleme cu colegii de școală…Profesorii mei de la Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul și cei de la Școala de Arte pentru Copii din Cantemir și Cahul sunt pedagogii cu care mi-am format personalitatea artistică, ambiția de a face lucruri frumoase, îndrăzneala de a crea, curajul de a spune Nu atunci când consider, intuiția de a lua decizii importante în viață. Profesoarele mele de la Colegiu mi-au fost și prietene de suflet foarte bune la care găseam oricând răspuns la orice întrebare, cu care purtam deschis discuții și care m-au învățat mereu doar de bine, iar învățăturile lor îmi sunt de folos și astăzi. Îmi aduc aminte cu drag de cei 4 ani de la colegiu și mi-e dor…Lectorii de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice sunt pedagogii care mi-au oferit studiile muzicale la nivel superior, iar pașii mei în cariera artistică tot de către dânșii au fost călăuziți, ei fiind cei mai buni sfătoși, cei mai eficienți critici și cei mai profesioniști!

IMG_9677

Sunt recunoscătoare tuturor pedagogilor prin mâna cărora am trecut în acei 20 de ani de formare a omului/personalității/artistei Stela Botez. Vă mulțumesc, iubiți dascăli!

Advertisements

One comment on “Ziua profesională a Pedagogului

  1. Dacă nu e cu supărare, mă alătur și eu cu o dedicație: IUBIȚI PROFESORI!

    Către voi iarăși vin și mă simt o copilă,

    Voi, părinții de carte, de vis, de lumină,

    Mă dezghioc în mii fraze, vă adun poezie,

    Vă îmbrac în cuvintele dulci, de-armonie.

    Croitori neobosiți de speranțe, de vise,

    Înălțați mănăstiri în pustiuri nescrise

    Și turnați cu iubire fiecărui copil

    Bunătate, căldură în destinul fragil.

    Ce dibaci, semănați tot cu boabe de soi,

    Fără pic de odihnă și pe soare, pe ploi,

    Nu alegeți câmpia, cu elanul din voi,

    Aspirați să rodească frunct din florile noi.

    Munca vi-i anonimă, ea dă roade bogate,

    Peste ani cresc livezi din sămânța de carte

    Și pe alte tărâmuri, mult mai îndepărtate,

    Recunoașteți vlăstarii, altoiți cu dreptate.

    Dascăli vrednici, purtați omenia curată,

    Cu blândețea de mamă și povața de tată,

    Aveți mâini de plugari, aveți suflet de pâine

    Și croiți, ca zidari neobosiți, temelia de mâine.

    Câte nopți ați zidit între cărți și caiete,

    Le culeg azi pe toate în snopi grei, de buchete,

    Câte zile-ați arat cu creta prin lanul științei

    Le aștern în troienele-înalte, ale recunoștinței.

    Stau la prag, parcă-aș fi iar eleva sfioasă,

    Ca o frunză mă-nchin cu o toamnă mănoasă,

    Pe a timpului tablă scriu pe brio noile teme:

    Un poem cu petale din albe și vii crizanteme.

    Și cu albul din floare, cu puteri de descântec,

    Vă las dulce-amintire sufletul într-un cântec,

    Și din numele celor, ce V-au scurs din lumină,

    Rog Divinul din cer împliniți și eterni să vă țină.

    18 septembrie 2012 M. Botnaru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s