Noul job din trecut

De ce job nou și în același timp din trecut? Pentru că este o veche îndeletnicire a mea, o profesie mai veche pe care am început din nou să o practic. Pedagogia! M-am angajat în calitate de Profesor de Educație Muzicală la Gimnaziul Nr 42 din or. Codru. Și am făcut-o pentru că nu pot să mă împac cu gândul că sunt șomeră cu cartea de muncă ce riscă să se prăfuiască pe undeva pe acasă aruncată. Or, din 2007 am fost angajată pe tărâmul pedagogic, iar din 2012 am luat o pauză ca să am multă libertate artistică pentru a absolvi AMTAP-ul și pentru a colinda România în lung și în lat acumulând experiență din concursuri și festivaluri. Iar acum, oferta venită din partea colegului meu Nicolae Paladi, chiar mi-a picat bine. Apare diversitatea în viața mea. Opt ore petrecute cu mai mult de 130 de copii, toți energici și gălăgioși, vor fi clipe de activitate maximă, vom cânta, vom face cunoștință cu compozitorii universali, ruși și români, vom asculta multă muzică clasică, populară, ușoară, vom învăța câte ceva și din ”matematica muzicii” și ne vom distra discutând interactiv temele din manualele propuse pentru studiu. Probabil la început îmi va fi puțin dificil pînă o să cunosc toți copiii și pînă o să-mi amintesc de-a binelea meseria asta de pedagog de educație muzicală. Dar, așa cum eu mă obișnuiesc destul de repede cu lucrurile noi, nici aici nu vor fi probleme, mai ales că am experiență în domeniu și am o bază bună pusă la Colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul, acolo unde am însușit meseria asta.

Primele impresii? Spre mirarea mea, partea orașului Codru dinspre Telecentru are aspectul unui sat moldovenesc cu case modeste, mai joase și mai medii ca înălțime, cu străzi late și pe mijloc un Market care îmi amintește de magazinul din centrul satului Pleșeni. Pobabil în acest edificiu pe timpuri fusese COOP. Iar copiii sunt foarte modești și nevinovați ca și cei de țară. Nu am văzut nici o fiță de copil de oraș crescut la bloc. Ăștia cunosc toate animalele și păsările domestice, ei știu chiar când începe secerișul 🙂 Foarte curioși și hazlii se hârjoneau pe la ușa clasei de Educație Muzicală ”ca să vadă pe nouă profesoară de muzică”. Da-i tânără? întrebau unii… Asta-i? auzeam pe la spatele meu…Bună ziua doamnă domnișoară profesoară! îmi strigau alții care încă urmau să vină la lecție. Iar atunci când le spuneam că mă numesc Stela, ei se șoșoteau ”haaa Stela!….Stela o cheamă….”. Probabil numele meu este totuși rar întâlnit 🙂 Am mai observat ceva…copiii de clasa 1 mi-au părut clasa a 2-a sau a 3-a. Cred că viața de acum își face efectul nu doar la adolescenții care se dezvoltă fizic ca ciupercile după ploaie din cauza hormonilor, substanțelor chimice și nitraților din produsele alimentare, carne și pâine. Ce să zic? Copiii sunt copii zglobii și numai cu activități interesante și interactive poți să le captezi atenția și să-i faci să se împrietenească cu tine. Și spun asta pentru că dacă faci pauză și nu știi ce să mai vorbești și ce să mai faci cu ei, atunci ei devin stăpâni pe orice situație și își fac lecția așa cum le place lor, Distracție la Maxim! Cu mine nu le-a mers și eu am reușit să-i conving că la lecțiile de muzică nu doar se cântă , ci se mai studiază muzica. Se studiază adesea sub formă de joc, ca ei să nu simtă povara procesului de învățare.

Sper că acești copii vor veni cu drag la lecțiile de Educație Muzicală, iar eu voi primi plăcere de la noua mea  veche muncă. 🙂

Advertisements

One comment on “Noul job din trecut

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s