11. Pe drumul perfecțiunii – 2013

2013 a fost de-a dreptul Cel mai bogat an din toți anii pe care i-am trăit din 1989 și pînă în prezent. A fost bogat  pentru că în acest an am avut parte de schimbări în viața mea, de exteriențe noi, de momente în care trebuia să aleg, de trecerea la o etapă mai matură din viața mea, de o nouă treaptă în cariera mea. A fost un an pe care l-am întâmpinat pe scena din Piața Marii Adunări Naționale la Chișinău cântând de revelion alături de Orchestra Fraților Advahov și alți mari artiști precum Mihai Ciobanu, Zinaida Julea, Natalia Proca, Marcel și Cornelia Ștefăneț, prezentatorii Eugen Bulgaru și Lilia Lozan și o echipă întreagă de profesioniști care făceau sărbătoare în casele întregii țări în direct. Probabil din acest motiv anul 2013 mi-a adus foarte multe evenimente culturale în cariera mea, mă refer aici la multe concerte, filmări, apariții radio și tv, petreceri corporative, petreceri private și concursuri cu noi învățăminte și deschideri de orizonturi. Iar pe plan financiar, pușculița mea nu s-a golit nici măcar o zi, mereu am câștigat bani din munca pe care mi-o dădea Dumnezeu în cale să o fac.

În 2013 am decis să locuiesc de una singură, și asta este o nouă etapă în viața mea pentru că doar așa am căpătat libertatea de care aveam nevoie, libertatea pentru a da frâu liber inspirației mele, gândurilor mele, momentelor de meditație în singurătate, or oamenii doar în singurătate pot discuta cu ei înșiși, pot să se autocunoască, pot să-și comunice fără să fie influiențați de factorii din exterior. VIDEO AICI

stela botezÎn 2013 am absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, ceea ce mi-a oferit un anumit bagaj de cunoștințe în domeniul Folclorului și abia acum, după finisarea studiilor, am căpătat libertatea artistică de a mă exprima din prisma sufletului meu, prin tot ceea ce fac eu în domeniul artei, în domeniul muzicii, în domeniul folclorului. Am susținut 3 examene de licență destul de complicate: Istoria muzicii, Ritualuri populare și Canto popular.

Stela BotezÎn 2013 am trăit multe tensionări și neclarități sentimentale din care am învățat multe lucruri. Am suferit un eșec în dragoste care mi-a dat inspirație pentru a scrie texte și melodii noi, care mi-a schimbat viziunea asupra anumitor aspecte ale vieții personale a omului (la general vorbind), un eșec care m-a făcut să gândesc altfel, care m-a făcut să citesc multă literatură din psihologie și să fiu mai precaută atât cu bărbații, cât și cu femeile, să fiu mai precaută cu oamenii din jurul meu, și chiar mai selectivă uneori, iar alteori, mai indulgentă și mai iubitoare.

Din punct de vedere al concursurilor, anume acest an mi-a adus cele mai multe concursuri și la toate am luat premii. Am trăit câteva experiențe puțin mai dureroase de la concursurile mari de folclor din România în 2011,competiții la care eram descalificată de fiecare dată pentru ceva anume, pentru ceea ce eu nu știam și abia atunci și acolo învățam, așa, din zbor. Mi-am luat lecția, am început să muncesc asupra mea, asupra stilului meu de interpretare, asupra repertoriului, asupra aspectului meu pe scenă, asupra costumului și asupra autenticului zonei de unde mă trag. Așa am corectat eu toate gafele mele folclorice și am pornit la drum.

1. Visam demult să merg la Festivalul Național de Folclor  ”Vară, vară, primăvară” de la Sibiu, România pentru că auzisem că e un concurs foarte prestigios, frumos și bine organizat, iar premiile de la acest concurs sunt importante în cariera unui interpret de muzică populară. Am pândit regulamentul concursului și m-am înscris. Am mers la preselecția care a durat de la 10 dimineața pînă seara la 21:00, am trecut cu succes preselecția și am început repetițiile cu orchestra. Anume la acest concurs am mers pentru prima oară cu cobza, cerându-mi mai întâi de toate permisiunea membrilor juriului de a mă autoacompania la instrumentul muzical. Membrii juriului și orchestra au rămas impresionați de ideea mea de a cânta cu cobza, fiind o idee frumoasă. Iar această idee mi-a venit într-o noapte când nu puteam adormi chinuindu-mă cu insomnia pentru că mă tot gândeam ce să cânt și cum să cânt la acest concurs așa încât să impresionez, să aduc ceva nou, ceva original pe scenă. De altfel, toată lumea iese și cântă pur și simplu, iar fără orchesta din spate nu mai poate cânta. Oare publicul nu merită ceva neobișnuit? De obicei, la concursurile din România, interesul pentru concurenții basarabeni este foarte mare, și atunci trebuie să cucerești publicul, de altfel, nu esti interesant și foarte ușor uitat. Eu am cântat în concurs doina ”Primăvara când sosește” și cântecul de dragoste ”Măi Ionel, când îi pleca” autoacompaniindu-mă la cobză și fiind susținută de orchestră. Am impresionat plăcut. Acesta a fost scopul meu și mă bucur că a ieșit bine. Am luat Premiul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cindrelul Junii Sibiu.

48113_497005087014148_714616956_n

2. A venit vara și eram prinsă în tot felul de petreceri private la care mergeam să cânt cu tot dragul. Și fiindcă aceste petreceri se programează mult timp înainte, perioada desfășurării Festivalului Național de Folclor ”Cîntecul de dragoste de-a lungul Dunării” din Brăila coincidea cu o nuntă care era în a doua zi de concurs. Mult am ezitat și mult m-am gândit ce să fac cu responsabilitatea de a merge la petrecere să muncesc și cu dorința mea nebună de a participa la festivalul din Brăila care era o ocazie în plus de a cânta cu Orchestra Națională Lăutarii și de a fi difuzată pe Tvr 3. Pînă la urmă am decis, ca de obicei pe ultima sută de metri, că voi risca să prind doi iepuri odată. A doua zi am mers la concurs, iar acolo am rugat-o frumos pe producătoarea concursului să mă aleagă să cânt în prima zi de concurs, vineri. Așa a fost. Am interpretat doina ”Puișor, ți-a fi păcat” și cântecul de dragoste ”Măi Ionel, când îi pleca” combinând și de daca asta vocea cu cobza și orchestra. Am trăit emoții mari pentru că alături de Orchestra Lăutarii și maestrul Nicolae Botgros nu aveam voie să greșesc ceva la cobză, un instrument care trebuia să sune la nivel înalt pe fonul acestei minunate orchestre de profesioniști, iar eu, având foarte puțină experiență cu cobza, chiar aveam emoții mari 🙂 Am cântat și am fugit ca Cenușăreasa de la Bal spre autocarul care urma să mă ducă la Chișinău la 23:00. Ajunsă acasă dimineața la 8:00, sâmbătă, mi-am făcut somnul de frumusețe și am fugit la nuntă. Iar după o noapte de muncă asiduă, am făcut un dușuleț și am pornit iarăși la drum în dimineața frumoasei duminici. După 9 ore de mers cu autocarul în care am dormit iepurește, am ajuns în Brăila exact cu o oră inainte de începutul spectacolului de gală. În timp record mi-am făcut machiajul, am îmbrăcat costumul național, mi-am luat cobza și am fugit către scenă. Nu știam dacă trebuia să iau vreun premiu sau nu, dar eu trebuia să fiu acolo pregătită de spectacol. Toată lumea o aștepta pe Stela cu sufletul la gură, numai să nu întârzii prea tare! Iar eu fuga fuga….am reușit! Chiar dacă nu aveam putere să zâmbesc, îmi era greu să țin ochii larg deschiși, m-am forțat să mă concentrez la ceea ce se întâmplă în jurul meu…Și Surpriză! Am rămas în gală! Urma să cânt! Atunci mi-am mobilizat forțele și am luat destoinic Premiul de Popularitate, un premiu foarte important pentru un artist, de altfel.

3. La Festivalul Național de Folclor ”Stugurele de Aur” din Alba Iulia am nimerit datorită colegului meu de cântec Alexandru Urs din Sibiu, care, știind că sunt în vacanță la Alba, m-a sunat ca să-mi zică că a doua zi va fi în Alba Iulia și i-ar plăcea să ne vedem la un pahar de vorbă.

”- Cu ce treabă pe la Alba Iulia?

– Vin să particip la preselecția pentru concursul Strugurele de Aur?

– Serios? Da când e preselecția?

– Mîine. Nu știai? Credeam că de asta ai venit în România.

– Nu, eu sunt în vacanță, nu am știut de preselecție.

– Păi atunci, hai și tu!

– Dar eu nu m-am pregătit deloc. Ok, oricum voi veni acolo, nu știu dacă voi participa, dar măcar o să mai întâlnesc colegi de-ai noștri. Ne vedem acolo.”

Aveam la dispoziție câteva ore ca să decid dacă particip sau nu la acest concurs frumos. Am mai fost și în 2011, dar a fost cu ghinion din cauza costumului și repertoriului neautentice. De aceea, aveam dorința de a mai participa încă o dată ca să corectez greșeala. Am citit regulamentul concursului, mi-am ales repertoriul, am învățat textul cântecului doamne Zinaida și am decis să particip. Nu puteam rata șansa de a cânta la unul dintre cele mai prestigioase concursuri din țară, cu orchestra Jidvei condusă de maestrul Stelian Stoica și cu transmisie directă pe Tvr 3 și pe parcursul întregului an în cadrul emisiunii ”Tezaur Folcloric”. Am mers la preselecție și acolo…..în juriu era Nicolae Furdui Iancu! Mă topesc după acest interpret! Anume el mi-a dat puteri să am curajul să interpretez cu încredere piesele propuse pentru concurs. Am primit o deosebită plăcere să cânt în fața interpretului meu preferat privindu-l în ochi și transmițându-i parcă personal mesajul cântecelor. A doua zi am aflat că am trecut cu succes preselecția și urma să revin în septembrie la concursul propriu-zis. Și fiindcă luna septembrie e sezonul nunților, o astfel de petrecere m-a făcut să merg la Alba Iulia cu o zi întârziere. Astfel, am pierdut prima zi de repetiții, dar mie mi s-a iertat pentru că eu sunt de departe, tocmai de la Chișinău, drumul este lung, 14 ore pe autocar. Îmi făceam griji doar pentru vocea mea care deja era răgușită după 4 nopți cântate sub aerul nociv al condiționerelor din restaurantele capitalei. Dar și așa nu m-am lăsat de șotii. Intrând în incinta casei de cultură unde aveau lor repetițiile cu orchestra, mă întâlnesc cu unul, cu altul, oameni pe care nu i-am mai văzut demult și trebuia neapărat să schimb 2-3 vorbe, fără să realizez că repetițiile deja începuseră, iar eu întârziasem deja! Iar când ajung în spatele scenei, mergând tiptil, aud dirijorul: ” Deschideți N-am venit aici să beu a Stelei Botez. Este Stela? A venit?” Iar eu am strigat ”DAAAA!!!”  și am fugit pe scenă cu un zâmbet pînă la urechi. Dirijorul și băieții din orchestră au început a râde: ”Chiar acuma ai ajuns direct?” După ce l-am salutat călduros pe domnul Stelian Stroica și pe băieții din orchestră, maestrul mi-a permis să-mi trag sufletul și să repet piesa la sfârșitul repetiției. Câtă înțelegere, nu-i așa? M-am simțit specială. A venit ziua concursului. Eu aveam o presimțire rea și puneam la îndoială corectitudinea cu care urma să se acorde premiile, de aceea mi-am zis: ”Fie ce-o fi, eu voi cânta pentru public și îmi voi face meseria așa cum știu eu.” Dar îmi doream un premiu ca să am ce povesti publicului din Republica Moldova. Am cântat doina ”Uite-te, lume, la mine” și ”N-am venit aici să beu” din repertoriul Zinaidei Bolboceanu. Pe scenă am avut o stare de liniște, de parcă eram la concert, ci nu la concurs, poate anume asta m-a făcut să cânt bine. Am luat Premiul Special al Juriului, un premiu care promite și semnifică simpatia juraților specialiști în domeniul Folclor.

4. Apoi a urmat Festivalul Național de Folclor ”Pe deal la Teleormănel” din Alexandria. Un festival frumos și bine organizat pentru care m-am pregătit din timp și am mers acolo foarte sigură pe sine și pe materialul pe care urma să-l aduc pe scena concursului. Cel mai mult în concursuri îmi place atmosfera prietenească dintre colegii de cîntec cu care facem repetiții, mergem la masă, mergem în oraș la plimbare sau stăm la o terasă și discutăm despre orice și ne simțim extraordinar împreună, iar seara când revenim la hotel, după cină ne adunăm cu toții într-o cameră sau pe culuar și organizăm frumoasele noastre seri folclorice pline de cântece, povestiri și bancuri. În urma tragerii la sorț am nimerit a 2-a concurentă, deci am cântat repede și nu am reușit să am foarte mari emoții. Am cântat doina ”Uite-te, lume, la mine” și ”Măi Ionel, când îi pleca” însoțită binențeles de prietena mea cobza. Acolo am întâlnit oameni deosebiți: dirijorul Adrian Grigoraș care mi-a mărturisit că poartă un respect deosebit pentru muzicienii din Republica Moldova și în deosebi îi place foarte mult Orchestra Fraților Advahov, Gelu Voicu mi-a spus că o respectă foarte mult pe Zinaida Boloboceanu și mi-a sugerat să nu mă las de cobză pentru că el mă vede deosebită cu acest instrument muzical, iar Florentina Satmari mi-a zis că iubește enorm de mult Chișinăul și bomboanele de la Bucuria 🙂 Astfel, trăind o experiență plăcută și fiind înconjurată de oameni frumoși la chip și la suflet, am devenit laureată a acestui frumos festival și am câștigat  Premiul III.

DSC_0793

5. Festivalul Național de Interpretare Populară ”Mureș, pe marginea ta” a fost următoarea destinație, în Ocna Mureș, județul Alba. E un concurs mai micuț, fără televiziune, durează o singură zi, dar premiile sunt chiar bune. Anume valoarea premiilor bănești și Orchestra Ansamblului Augustin Bena din Alba Iulia m-au făcut să merg aici să cânt și pentru acest public ardelenesc. Cu acelați repertoriu m-am prezentat la preselecție și în concurs. Anume de această dată Dumnezeu mi-a arătat că există și are grijă de noi. Și spun asta pentru că am trăit o adevărată aventură în drum spre acest concurs. Veneam din Chișinău cu autocarul care urma să ajungă la Cluj Napoca la 7:30, iar de acolo spre Unirea (Ocna Mureș) era un autocar ceva mai devreme și altul tocmail la 9:00, deci riscam să întârzii la preselecția care începea la 10:00. Atunci am ales să merg până în Turda care e mai aproape de Ocna Mureș și de acolo să iau autocarul de la 7:50 care duce direct la destinația dorită. Ei uite că am avut nenorocul să fim reținuți la vamă aproximativ o oră și asta a făcut să ajung în Turda exact la 7:50, ci nu mai devreme, așa cum trebuia să se întâmple. Pînă am traversat strada cu bagajele mele, pînă am intrat în autogară ca să întreb de autocar pentru Ocna Mureș și să cumpăr bilet, autocarul meu trecuse pe acolo și plecase foarte repede. Așa am pierdut eu autocarul. Domnul din autogară mi-a propus să aștept ruta de București, poate voi avea noroc să mă ia dacă ar fi de acord șoferul să oprească la Unirea. A venit ruta de București, iar șoferul mi-a răspuns că nu are voie să oprească decât în autogări și nu poate să mă ia. Atunci am rămas să aștept alte autocare, dar acestea nu circulau fiind zi de duminică. Rămânea să prind o mașină de ocazie, dar duminică dimineața toată lumea normală dormea. Norocul meu a fost acest domn foarte drăguț de la autogara din Turda care a mai stat de vorbă cu mine, mi-a mai ținut de urât, apoi a plecat și când a revenit mi-a zis că în blocul locativ de alături locuiește o familie de basarabeni, soțul e din Chișinău, iar șoția din Soroca. El i-a contactat și i-a rugat să mă ducă la Ocna Mureș, iar acești basarabeni au zis:”Pentru ai noștri facem orice”. În cinci minute s-a apropiat de mine fiica acestor basarabeni, Vica, cea care a fost trezită din somnul dulce de dimineață, a urcat în mașină și a pornit să mă ia să mă ducă la Ocna Mureș. O tipă tare faină cu care m-am înțeles din prima și m-am împrietenit pe loc. Parcă a trimis-o dumnezeu în calea mea, pe ea, pe părinții ei și pe domnul de la autogara Turda. Așa am ajuns eu fără întârziere și în condiții foarte bune și cu bună dispoziție la preselecția concursului. Iar aici am luat Premiul II.

STELA BOTEZ

6. Eram în ospeție la prietenii mei din Alba Iulia, Gabi și Liviu Călin, când la ei a venit un prieten de-al lor, interpretul  Ionel Brătianu, cel care după ce am schimbat două vorbe, m-a întrebat dacă cânt romanțe. Eu i-am zis că știu doar două romațe românești, dar am mai cântat demult romanțe clasice rusești. Atunci dumnealui m-a invitat să particip la Festivalul Național de Interpretare a Roamnței ”Te aștept pe-același drum” în memorian Valer Ponoran de la Zlatna, festival pe care îl organiza chiar domnul Ionel împreună cu Primăria de Zlatna. Eu am zis că nu strică să încerc, așa, măcar să știu pentru mine cum stau la capitolul Romanțe. Iar când am aflat că acompaniamentul muzical va fi asigurat de maestrul Ovidiu Barteș împreună cu colegii săi, eu am fost sigură că îmi doresc mult să particip la acest concurs de romanțe ca să îl cunosc pe virtuosul  violonist ardelean! Așa am ajuns eu la Zlatna. Am trecut preselecția, am început repetițiile și m-am împrietenit cu muzicanții foarte buni și omenoși din orchestră, lăutari faini de la Cluj care m-au susținut, iar eu am simțit acest lucru chiar pe scenă. Simțeam o protecție și o energie pozitivă în spatele meu care venea de la lăutari și de la maestrul Ovidiu Barteș. Am cântat, iar a doua zi am strălucit ca o steluță (așa ziceau lăutarii și membrii juriului) primind cu mândrie Trofeul!

7. Eram încă la Zlatna când maestrul Ovidiu Barteș mi-a propus să merg și la Baia Mare la un alt festival de romanțe mai mare și mai greu, dar fiind pe unda bună a romanței, ar fi bine să acumulez mai multă experiență. Eu am căzut de acord, și peste 2 zile am plecat la Baia Mare la Festivalul de Roamnțe ”Poveste de toamnă”. Acolo am întâlnit concurenți cu multă experiență în spatele lor în domeniul romanței, concurenți foarte puternici, mult mai în vârstă decât mine și juriul festivalului, unul pe măsură de riguros. Acolo am fost acompaniată de aproape aceeași lăutari buni de la Cluj, deci mă simțeam în largul meu și aveam susținerea orchestrei care îmi dădea puteri. Am cântat aceleași romanțe ca și la Zlatna: ”Smaranda” și ”Ca frumos cu patru boi”. De această dată, trofeul nu s-a acordat nimănui, iar mie mi-a revenit Premiul II.

Stela Botez

8. Ultimul concurs din anul 2013 a fost Festivalul Național de Folclor ”Pană de Păun” de la Bistrița Năsăud. Demult îmi doream să ajung la acest festival, dar de fiecare dată avem nunți. Ei! De data asta am făcut în așa fel încât am mers și la Bistrița. Aici m-am întâlnit cu oameni dragi sufletului meu, colegi de breaslă, interpreți consacrați. Tot aici l-am cunoscut mai aproape și am avut ocazia să fiu acompaniată de maestrul dirijor Ștefan Cigu. Aici am cunoscut și lăutari unguri care cântau în orchestră, lăutari cu care am avut discuții muzicale taaare ”interesante”! Am cântat în concurs doina ”Uite-te, lume, la mine” și mult îndrăgitul cântec de dragoste ”Măi Ionel, când îi pleca”. Și de data aceasta am apărut pe scenă cu cobza. A fost deajuns să cânt doar primul vers din cântec, că publicul a și aplaudat. În acel moment nu îmi venea să cred că mie se îmtâmplă asta! Dar m-am luat în mîini și nu am lăsat ca emoțiile să mă copleșească prea tare. Toți concurenții mă felicitau și îmi ziceau că eu merit trofeul și chiar făceau pariu că eu voi ieși prima, însă la fiecare competiție există o politică a concursului, de aceea eu am nimerit pe Locul III după punctajul matematic al notelor. Publicul a avut posibilitatea să voteze, iar eu m-am clasat pe locul 2  cu o diferență de numai 7 voturi față de concurentul care a luat numărul maxim de voturi din partea spectatorilor, iar asta înseamnă ceva! Poate nu am cucerit jurații, dar eu am ”câștigat” publicul care m-a răsplătit cu aplauze chiar de la începutul cântecului, iar maestrul Stefan Cigu mi-a sărutat mâna și m-a felicitat chiar pe scenă, gest pe care nu l-a mai făcut nici uneia dintre concurente 🙂

De asta am zis eu că anul 2013 a fost Cel mai Bogat! A fost unul cu adevărat plin de evenimente frumoase care au lăsat amprente în viața mea.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s