5. Pe drumul perfecțiunii – 2006

După ce m-am acomodat ușor cu Colegiul, noii profesori și colegi, precum și noul sistem de învățământ, începutul anului 2006 mi-a oferit ambiția de a demonstra șie însuși, dar și celor din jur, că eu pot să fac 3 lucruri deodată: să cânt muzică ușoară, populară și clasică (dacă tot învățam și începea să-mi placă). Cum? Ana Barbu poate să le cânte bine pe toate trei, și eu nu?

Și eu! Eu pot! până și împrejurările îmi ofereau oportunitatea să cânt trei genuri muzicale diferite deodată. Asadar, la colegiu cântam canto clasic la orele de canto, cor și dirijat coral, tot acolo mergeam la orchestra populară a colegiului (șefa catedrei m-o trimis la orchestră, că tot dacă eram unica elevă care se descurca bine cu populara….); continuam să cânt muzică de estradă la concertele din Cahul și mai nou, am devenit membra orchestrei populare a ansamblului de dansuri populare ”Nufărul”. Aveam o bogată activitate artistică și concertistică prin Cahul și nu numai, ba cu colegiul, ba cu Nufărul, ba singurică….Încet, încet, am început să cânt și pe la nunți, ca să fac niște bănuți (la concerte oricum nu mă remunera nimeni)…Ei! și dacă tot eram eu așa de hărnicuță și le reușeam pe toate, de ce nu aș reuși să mai acumulez experiență și de la competiții? Și uite așa am mai participat la niște concursuri.

1. În primăvara lui 2006 am mers împreună cu câțiva profesori și alți colegi la Călărași, ca să reprezentăm Colegiul din Cahul la ”Concursul profesional al elevilor din colegii pedagogice”  . Eu am ales, evident, secțiunea Canto (era doar canto clasic bine-nțeles) și am cântat un fragment dintr-o operă și o romanță cu care am cucerit Premiul Simpatia Juriului și Premiul 1. Profesoara mea Elena Eremia era mândră tare! Dar și eu mă mândream că-s cea mai bună la canto clasic 🙂

2. În fiecare vară la Cahul se desfășura marele festival cu durata de trei zile, cu multă muzică bună și cu un concurs care aducea tineri din multe țări, festivalul ”Faces of Friends” organizat de Serghei Orlov, Valeriu Postică și Corneliu Durnescu. Îmi doream încă de prin 2004 să particip și eu la acest concurs, dar încă nu aveam vârsta necesară. Ei fiindcă aveam 16 ani împliniți (mergeam spre 17) mi-am luat inima-n dinți și m-am înscris pentru preselecția concursului. Aveam mari emoții și eram foarte fericită când am fost telefonată din partea organizatorilor ca să fiu anunțată că am trecut preselecția și că urmează să fiu prezentă la o oră anumită, într-o locație anumită, la ședința tuturor participanților la festival. Multă lume bună, scenă mare, sunet calitativ, organizare profesionistă, concurenți diferiți și din diferite țări, foarte buni de altfel, unii concurenți erau însoțiți de profesorii sau producătorii lor, deci deja lucrau la nivel de industrie muzicală. Era o atmosferă nebună, în sensul frumos al cuvântului, iar eu aveam mari emoții, dar totodată eram fericită și nu-mi venea să cred că trăiesc acele clipe de ”industrie muzicală”, nu știu altfel cum să le numesc… Într-un final, am cântat, așa cum am știut eu, așa cum nu m-a învățat nimeni, și nu-mi păsa ce o să zică mai apoi profesoara mea de canto, eu ”mi-am făcut de cap” așa cum am considerat eu mai bine și am luat Premiul Special al companiei R.A.I.V. ESPRESSO.  Acolo, la ”Faces of Friends” a fost ”Botezul” meu pe scena mare în fața unui public în număr de 10.000 de cahuleni, acolo am lucrat pentru prima dată cu un sunet foarte bun (Ion Cațar), acolo am fost pentru prima oară prezentată de un prezentator profesionist (Andrei Porubin) și tot acolo am dat primul meu interviu la un post de televiziune adevărat (Muz Tv Moldova), și tot atunci pentru prima oară a apărut numele meu în ziar, în ziarul Cahul Expres.

DSCF18603. La ”Faces of Friends” am fost remarcată de către producătorul Olei Țîra, Seghei Orlov, cel care m-a auzit cântând doina ”S-a dus neica la pădure” la concertul de ziua limbii și imediat mi-a propus să merg la un concurs în Bulgaria. Eu am primit cu bucurie invitația dumnealui și am început pregătirile. Atuncea mi-am făcut buletin și pașaport internațional cu prima viză în el, viza pentru Bulgaria. Astfel, ajutată și însoțită de Serghei Orlov, am reprezentat Republica Moldova la Festivalul Internațional pentru tineri interpreți ai muzicii ușoare ”Сребърна Яантра” din Velico Tîrnovo, unde am cântat o piesă de estradă, iar a doua piesă trebuia să fie prelucrare folclorică a țării natale sau să aibă elemente folclorice, iar noi am hotărât să cântăm doina ”S-a dus neica la pădure” acapella…spre mirarea mea, am cucerit toți concurenții, am cucerit directoarea festivalului Rumiana Naceva, am cucerit juriul care mi-a acordat nota 10 pe linie, iar publicul m-a chemat la BIS , astfel eu am devenit câștigătoarea Trofeului! Se părea că de aici încolo o să înceapă o nouă etapă artistică pentru mine, Serghei Orlov m-a dus pe la câțiva impresari și muzicieni din Chișinău, dar se vede că nimeni nu a vrut să investească bani într-un produs nou sau mai puți nou, iar eu am rămas în Cahul la Colegiul unde-mi făceam studiile.

stela

Advertisements
By Stela Botez Posted in Blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s