După plecarea profesoarei mele Svetlana Anatolievna Banico, eu am încetat a merge pe la concursuri, mă limitam doar la concertele din Cahul și consideram că ele sunt o școală la fel de bună ca și concursurile. De aceea anul 2003 nu mi-a adus nici un concurs.

În 2004 am hotărât să împrospătez repertoriul de cântece de război și am mai participat încă o dată la Concursul Cântecelor Credinței, Speranței și Iubirii din Cahul, unde am luat Premiul 1. Nimic deosebit, de parcă nici nu a fost, și asta pentru că nu m-a impresionat cu nimic și nu am îmvățat nimic din această ediție  ”Victoria 59”. În schimb am mai câștigat niște bănuți 🙂