1. Pe drumul perfectiunii – primii pași

Eu cânt folclor, dar tot eu sunt interpreta care pâna la 16 ani a cântat doar muzică de estradă, eu sunt cea care am urcat pentru prima oară pe scenă în satul de baștină, Pleșeni, la 8 martie, la 11 ani,  în cadrul unui concurs de ”Cîntece pentru mama”, unde am cântat romanța ”Pe lângă plopii fără soț” (asta știam atunci mai bine), și unde am luat un premiu, o păpusă, chiar dacă nu mă jucam cu păpuși, acea păpusă a fost pentru mine primul premiu și îmi era foarte dragă.
Atunci am înțeles că mie îmi place scena și am hotărât că eu voi cânta pe scenele mari pentru multă lume. În anul imediat următor părinții m-au dus la Școala de Arte pentru copii pentru că și ei au înțeles că fata lor trebuie să cânte, dar pentru asta, trebuie să învețe la școala muzicală. Exemplu pentru ei a fost Nelly Ciobanu care absolvise acea școală muzicală și deja era vedetă.

Astfel am început eu să învăț la o Școală de Arte pentru copii. Făceam acordeonul pentru că aveam acasă un acordeon rămas de la bunelul  Mitrofan, din păcate, pe atunci nu era clasă de Canto pentru copii, dar mergeam cu multă satisfacție la orele de Cor.

Viața a făcut ca familia Botez să se mute cu traiul din Pleșeni, în orașul Cahul, acolo unde după cum spune tata : ”orașul are mai mare perspectivă pentru viitorul copiilor și pentru un trai mai bun”. Astfel, m-am trezit transferată la Școala de Arte pentru copii din Cahul, unde am avut ca profesor de specialitate (acordeon), pe doamna Svetlana Anatolievna Banico, o femeie puternică și dură pe alocuri care, prin lacrimi și multă muncă,  m-a facut să devin ambițioasă și luptătoare. Iar într-o bună zi când nu îmi ieșea bine la acordeon, m-am enervat și i-am zis cu răutate că eu n-o să devin acordeonistă, eu vreau să fiu cântăreață! Să mă lese în pace cu acordeonul ei! Atunci Svetlana Anatolievna, uimită de comportamentul meu, m-a rugat să-i cânt ceva cu vocea. Iar după ce i-am cântat, mi-a promis că mă va pregăti pentru concursul ”Victoria 57”, un concurs de cântece de război, în rusă, evident…astfel, acompaniată de profesoara mea la baian, am cântat pentru prima oară pe scena Casei de Cultură din Cahul. Am luat Premiul 1, am fost trimisă și la etapa republicană a aceluiași concurs, și de aici au pornit toate celelalte concerte organizate de Primaria Cahul și de Casa de Cultura. Tot așa am făcut cunoștință și cu prietena mea de scenă, Olia Țîra, acum Olia Tira, noi două cântam la fiecare concert. Am fost ,,exploatată,, la maxim de către doamna directoare Svetlana Mihailovna Guslicov pentru orice manifestare culturală, dar pe atunci, pentru mine asta era o acumulare de experiență, perfecționare și  multă muncă în speranța că într-o zi o să mă vadă vre-un producător muzical și o să devin ”vedetă”. Uite că nu a fost așa. Olia a avut noroc și a început să lucreze cu producătorul Serghei Orlov, iar eu am rămas să merg pe drumul cântecului de una singură. Dar probabil singurătatea asta mi-a dat posibilitatea să experimentez mai multe genuri muzicale și să cunosc mulți oameni care se ofereau să mă ajute să mă afirm.

Iar pentru a mă perfecționa, mergeam pe la toate concursurile la care puteam merge ca să particip și să mă fac remarcată.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s